„Tehnologia urgentează o discuție onestă despre educație”, este unul dintre mesajele transmise la lansarea cărții “Societatea Digitală. Stăpâni, cetățeni sau sclavi?” chiar de către autorul volumului, Răzvan Rughiniș, profesor universitar în Departamentul de Calculatoare al Universității Politehnica din București și prodecan al Facultății de Automatică și Calculatoare. 

Desfășurat la FabLab, evenimentul s-a transformat rapid într-o discuție în care sociologi, antropologi, ingineri, statisticieni sau simpli pasionați de lumea digitală au dezbătut noua filosofie care apare ca urmare a dezvoltării extrem de rapide a tehnologiilor și a apariției Inteligenței Artificiale.

“Primul val al tehnologiilor informației a amplificat puterea de calcul și memoria, iar al doilea a redefinit relațiile umane și comunitățile. Astăzi, valul inteligenței artificiale încredințează algoritmilor decizii ce țin de bine și de rău, de viață și de moarte, de la armată și medicină la școli, trafic urban sau credite bancare. Creatori, dar și supuși ai algoritmilor, vom putea rămâne oare stăpâni ai propriei sorți? Sau vom deveni sclavi ai unei tehnologii tot mai greu de înțeles, chiar și pentru creatorii săi?”, se întreabă Constantin Vică, care semnează prefața cărții Societatea Digitală. Stăpâni, cetățeni sau sclavi? 

Tehnologia nu este rea sau bună. Depinde de noi

„De multe ori, din păcate, tehnologia este văzută în anti-teză cu spiritualitatea. Eu nu împărtășesc această viziune. Putem să ne uităm atât la lucrurile imediate și, de multe ori tehnologia ne face viața un pic mai ușoară, dar cred că poate să ne înrobească, să ne facă mai secătuiți de valori, sau să ne deschidă oportunități”, a explicat, la FabLab, Răzvan Rughiniș care este, pe de o parte, doctor în știința calculatoarelor, precum și co-fondator și coordonator al acceleratorului Innovation Labs, cu experiență de cercetare, predare și coordonare de doctorat în domeniul cibersecurității și al interacțiunii om-calculator, iar pe de altă parte este absolvent al programului de master „Etică aplicată în societate, afaceri și organizații“ la Facultatea de Filozofie a Universității din București. 

“Legat de carte, ea se dorește o invitație. Cred că am trăit o perioadă extraordinară, în care tehnologia ne-a adus extraordinar de multe beneficii. Dar cred că această tehnologie, construită de anumite companii, de ingineri și cred că mai important este ca de aici încolo mai multe voci din societate să vină și să definească cum ne dorim să trăim împreună, cred că este imperios nevoie de sociologi, de psihologi, de economiști, de juriști, care să participe la construirea unei viziuni. Pentru că, în cele din urmă, tehnologia este agnostică. Ea nu este rea sau bună. Depinde mai ales de noi”, atrage atenția Răzvan Rughiniș. 

Sunt un susținător al tehnologiei cu sens

Acesta pledează pentru o societate în care experții să-și pună la un loc competențele și să poată pune întrebări oneste marilor companii de tehnologie: „Îngrijorarea cea mai mare este mai ales față de etapa inițială de educație, învățământul primar, în care prea ușor ne încredem în tehnologie, fără să ne dăm seama că etapele inițiale de educație sunt unele care presupun efort, de la a învăța să scrii de mână, la a învăța să scrii text prost, pe care apoi îl îmbunătățești pe baza relației cu un profesor, și care, la final, îți oferă ție dezvoltarea personală. Toate aceste lucruri sunt puse acum sub semnul întrebării. Eu sunt un susținător al tehnologiei cu sens”. 

Cum vor rezista generațiile viitoare având la dispoziție atâta tehnologie?

Cartea a fost descrisă ca fiind una care încearcă “să argumenteze traiectoria europeană de dezbatere a echilibrării prin tehnologie și în al doilea rând, pregătirea pentru ceea ce urmează”, iar educația în tehnologie a fost tema pe care s-a pus accent în dezbaterea de la lansarea volumului.

“Nu există o temă națională mai prezentă pe buzele politicienilor și ale jurnaliștilor decât educație. Tehnologia urgentează o discuție onestă despre educație. 

Pentru că dacă noi o să continuăm în același ton, în care admitem că educația este importantă, dar nu facem nimic, vom plăti  nu atât noi, cât generațiile următoare, un cost semnificativ. Noi am fost forțați să ne folosim propriul creier. Întrebarea este cum vor rezista generațiile următoare, având la dispoziție atâta tehnologie. 

Pentru că acesta este un fruct otrăvit. Cu cât devii mai dependent de tehnologie, cu atât devii tu, omul, o extensie a tehnologiei și nu mai este tehnologia o extensie a dorințelor și inițiativelor tale”, a atras atenția Rughiniș. 

Ce este inteligența artificială?

Putem vorbi în cazul Inteligenței Artificiale de o creativitate în sensul definit de specialiștii în științe socio-umane, sau vorbim de un algoritm care face o procesare, o analiză a datelor existente și oferă soluția pe baza datelor? Ar trebui noi să redefinim conceptul de creativitate sau e vorba de altceva în cazul Inteligenței Artificiale? La aceste întrebări din public, autorul a explicat: 

„Cartea este un apel să definim ce este cu adevărat valoros pentru noi și unde tehnologia ar trebui să joace un rol sau unde nu ar trebui să aibă loc. Cred că cea mai simplă definiție a creativității ține de o combinatorică, care poate să greșească și să se corecteze. 

Modul de învățare automată este tocmai despre o combinatorică, de o explorare, de o închidere a anumitor trasee care nu dau rezultate și de o explorare a celor care funcționează. În definiția ad litteram, există o formă de creativitate (n.r.: în Inteligența Artificială). 

Creativitatea dusă la extremă poate să fie auto-decizie, care înseamnă o deteriorare a simțului critic. Și asta ține de umanitate, de abilitatea noastră de a procesa lumea din jur și de a avea în noi o poziție față de ce e bine și ce e rău. Și aici auto-decizia cred că este foarte periculoasă pentru noi ca indivizi, în momentul în care ajungem să luăm de-a gata ce ne oferă tehnologia, și aici nu mă refer doar la recomandările de cuvinte pe telefon, sau pe Google”. 

Cartea ne invită să ne dăm seama cum suntem

Inteligența artificială este o oglindă reală, fără nivel aspirațional și păcătuiește prin faptul că este “prea obiectivă”: 

„Ce înseamnă asta? Ea este antrenată pe un tip de date reale, tangibile. Dar realitatea este că noi avem două tipuri de normalități. O normalitate a practicilor comune, de exemplu dacă întrebăm <Este normal să mănânci la McDonalds?>. 

Dacă ne uităm la comportamentul populației din România, fără îndoială este normal, foarte multă lume mănâncă la McDonalds. Dar dacă este să răspundem la această întrebare, cei mai mulți dintre noi răspundem aspirațional, <nu, nu este normal>. 

Pentru că ne imaginăm că vom trăi într-o societate bazată pe o nutriție sănătoasă. Inteligența Artificială nu are acest nivel aspirațional. Este o oglindă reală. Și câteodată faptul că ne amăgim noi înșine, ne ajută să fim mai buni. Aceasta este invitația lansată de această carte, să ne dăm seama cum ne dorim să fim, mai mult decât în momentul punctual în care suntem astăzi. Și suntem într-un moment extraordinar de ofertant”. 

Marile schimbări se vor produce pe parcursul unei generații

Momentul ofertant de care vorbește Rughiniș ar putea însemna și un punct critic, în care o parte importantă din populația României ar putea fi defavorizată, în lipsa accesului la tehnologii și la o educație adecvată, au arătat însă cei prezenți la lansarea de carte.

„Adesea auzim despre România lui Nu Se Poate și despre Europa depășită tehnologic de China. Eu văd o Europă care începe să discute și despre Inteligență Artificială etică, și despre echilibrul între drepturile cetățenilor și o Românie a unor ambiții mult mai mari decât în Europa de Vest. 

Să nu uităm, singurul smart watch european este făcut în România. Tot ce înseamnă securitatea de la Microsoft este rezultatul achiziției unui anti-virus românesc”, a răspuns Răzvan Rughiniș, completând apoi: 

„Ca țară, avem resursele, doar că aceste resurse sunt administrate de niște politicieni care au cu totul alte priorități. Tehnologia poate să aducă un grad mai mare de transparență, un grad mai mare de participare și sper la o așezare a normelor. 

Care se va petrece din păcate doar pe parcursul unei generații. Dar astăzi suntem în epoca TikTok, în care cel mai mult funcționează scurtăturile. Curiozitatea este baza controlului pe care tu îl vei avea în tehnologie. Doar să fii utilizator de tehnologie, înseamnă să te duci în rolul acela de sclav. Vei fi utilizator, nu stăpânul ei”.  (Cristina Petrache)

„Adesea auzim despre România lui Nu Se Poate și despre Europa depășită tehnologic de China. Eu văd o Europă care începe să discute și despre Inteligență Artificială etică, și despre echilibrul între drepturile cetățenilor și o Românie a unor ambiții mult mai mari decât în Europa de Vest.