Autor: Mihai Neacșu

Balkans Distribution Manager at Fsas Technologies – a Fujitsu Company

Autor al seriei educaționale Pastila de Quantum (LinkedIn) și al publicației Deep Tech Radar (Substack)

Quantum computing nu era pe lista mea. Nici măcar aproape.

Lucrez în tech de suficient de mult timp ca să știu cum arată un ciclu de hype. Fiecare perioadă aduce câte un „next big thing” care fie schimbă totul, fie dispare fără zgomot. Quantum computing părea din aceeași familie, ceva pentru fizicienii din laboratoare, nu pentru oamenii care rezolvă probleme reale de business, cu termene reale și bugete reale.

M-am înșelat. Și tocmai pentru că m-am înșelat, simt că merită să vorbim deschis despre asta.

Ce înseamnă asta concret?

Calculatoarele clasice operează cu biți: 0 sau 1. Fiecare operație este o alegere binară, un comutator care e ori deschis, ori închis. A funcționat extraordinar de bine timp de șaptezeci de ani, dar există o clasă întreagă de probleme unde această logică se blochează, nu pentru că procesoarele sunt prea lente, ci pentru că numărul de combinații posibile depășește orice poate parcurge un calculator clasic într-un timp util.

Calculatoarele cuantice introduc qubitul, care poate fi 0, 1 sau ambele în același timp, printr-un principiu numit superpoziție. Adaugi entanglement-ul, corelarea instantanee între qubiți indiferent de distanță, și puterea de calcul nu crește liniar, crește exponențial. Asta înseamnă că probleme care ar necesita mii de ani pe hardware clasic, devin rezolvabile în ore sau minute.

Nu vorbim de îmbunătățiri incrementale, vorbim de probleme pe care azi pur și simplu nu le poți rezolva: simulări moleculare pentru descoperirea de medicamente noi, optimizare logistică la scară globală, modele financiare care procesează simultan mii de variabile corelate, sisteme de securitate cibernetică rezistente la atacuri care azi sunt teoretice, dar mâine nu vor mai fi. 

Ce nu este quantum computing?

Nu este magie și nu este disponibil mâine. Suntem în era NISQ — Noisy Intermediate-Scale Quantum, mașini cu potențial real și limitări reale pe care industria lucrează să le depășească. Erorile sunt frecvente, coerența qubiților e fragilă, temperatura de operare e aproape de zero absolut. Sunt probleme inginerești serioase, nu obstacole de comunicare.

Quantum nu va înlocui calculul clasic. Îl va completa, exact cum GPU-urile nu au înlocuit CPU-urile, ci au creat o nouă categorie de calcul pentru probleme specifice. Și dacă te gândeai că trebuie să aștepți un calculator cuantic pur ca să profiți de logica cuantică, la Fujitsu, Digital Annealer-ul rezolvă deja probleme de optimizare industrială: rutare, planificare, alocare de resurse, folosind arhitecturi inspirate din principii cuantice, pe hardware accesibil azi.

Unde intră comunitatea în ecuație?

Am început să scriu Pastila de Quantum pe LinkedIn dintr-o frustrare simplă și concretă: liderii de business iau decizii despre tehnologii pe care nu le înțeleg, iar oamenii care le înțeleg nu vorbesc pe limba boardului. Decalajul ăsta nu este doar incomod ci costă, în decizii proaste, în oportunități ratate, în bani cheltuiți pe hype în loc de valoare reală.

Surpriza? Nu eram singurul care simțea nevoia acestei punți. Răspunsul a venit rapid și din direcții neașteptate de la oameni care voiau să înțeleagă acest fenomen. Asta mi-a confirmat că problema nu era lipsa de interes, ci lipsa unui limbaj comun.

Quantum computing este, structural, o tehnologie a colaborării. Nu poți face pasul ăsta singur, indiferent cât de mare ești. Ca să transformi o problemă reală într-o soluție funcțională ai nevoie simultan de oameni de business care înțeleg problema în profunzime, matematicieni care o pot modela corect, ingineri care aleg solverul potrivit și infrastructura HPC, Digital Annealer, Quantum, care execută calculul. Lipsa oricarei aceste piese face ca  tehnologia să rămână un experiment de laborator, impresionant în prezentări, inutil în producție.

De aceea cele mai avansate inițiative nu vin din izolare, vin din ecosisteme ca universități, startup-uri, corporații și comunități tech care lucrează în același spațiu, pe probleme reale. Ce construiește Fab Lab Iași este exact asta: un loc unde aceste lumi se intersectează și unde experimentul are șansa să devină aplicație.

România are o fereastră îngustă și reală în momentul ăsta. Nu suntem în punctul în care câștigă cine are cel mai mare computer. Suntem în punctul în care câștigă cine învață mai repede să pună întrebările corecte. Universitățile pot colabora direct cu mediul de business fără birocrația unui sector matur, comunitățile tech pot experimenta fără bariere mari de intrare iar companiile pot începe cu probleme reale, nu cu hype, și pot construi competență internă înainte ca piața să devină aglomerată. 

Quantum nu este despre viitor, este despre cum alegem să lucrăm împreună acum. Nu este despre qubiți, este despre oameni. Nu este despre hardware, este despre întrebările pe care avem curajul să le punem și despre comunitățile pe care le construim în jurul lor.

Comunitățile care înțeleg asta primele nu vor fi doar early adopters, vor fi cele care scriu regulile.