O descoperire surprinzătoare, făcută încă din secolul al XVII-lea, de către medicul german Scultetus, continuă să genereze mirare în rândul învățăceilor care se încumetă astăzi să studieze medicina, ca să nu mai zicem de noi “muritorii de rând”, care – întâmplător – aflăm de existența ei. Este vorba de descoperirea faptului că anumite tumori ale ovarului uman pot conține dinți și păr [1]. Izbitoarea curiozitate medicală avea să fie numită mai târziu, de către Martin Luther ca fiind “vlăstarul diavolului”. 
Deși fascinantă deopotrivă pentru medici și profani, această anomalie nu a deschis noi direcții consistente de cercetare, observația fiind făcută poate prea devreme pentru umanitate, pentru capacitatea științifică și tehnică a omului de a înțelege fenomenul și de a-i desluși semnificația. Cu alte cuvinte, simplul fapt de a conștientiza o ciudățenie, nu a fost de un folos real medicinei, căci Scultetus a observat ceva, dar – în fapt – nu a descoperit nimic [2].
Revenind în actualitatea zilelor noastre, putem spune că multe dintre realitățile mediului online vin cu observații frapante, ca cele ale medicului german amintit. Odată cu creșterea fără precedent a gradului de utilizare a Internetului, pe fondul situației pandemice manifestate la nivel mondial, tot felul de “monstrum pilaris” (monștrii păroși) își arată dinții, devenind “observabili” în special pentru cei încă neafectați dramatic de sindromul “groupthink” (sindromul gândirii de grup) [3].
Există numeroase situații marcate deja adânc în istoria recentă a omenirii, în care grupuri întregi de oameni inteligenți, bine intenționați și motivați, fac greșeli aparent inexplicabile, producând adevărate drame sociale, dezastre politice sau chiar economice. De pildă, cum a fost posibil ca, în 1976, toată America să intre în panică din cauza unei „inevitabile” gripe porcine (aka aporkalipsa)? De ce, în anii 1990, întreaga planetă a început să “tremure” de frica „iminentei” catastrofe informaționale, numite Y2K (virusul mileniului, așteptat să distrugă computerele de pe întreg globul pământesc, pe data de 1 ianuarie 2000)? [3]
O posibilă explicație a acestor fenomene (și a multor altora, similare) este: “groupthink” (sindromul gândirii de grup).
Câți ani le-au trebuit milioanelor de utilizatori ai Facebook-ului să realizeze dimensiunea apocaliptică a impactului pe care rețelele de socializare îl au asupra psihicului uman? Apartenența consimțită la o comunitate globală, unită de dorința de a socializa, de posibilitatea de a contacta persoane apropiate, dar și persoane încă necunoscute, ascundea de fapt un mare “monstru”, cu “dinți” extrem de ascuțiți. Caracterul “tăios” al respectivilor “dinți” a început să se facă simțit în momentul în care marile companii au realizat câte oportunități nebănuite de business “zăceau” în platformele de socializare, care conțineau milioane de informații referitoare la profilul fiecărui utilizator: pasiuni, muzică favorită, locație, vârstă, sex etc. 
Așadar, “dilema socială” a fost observată, devoalata și chiar ecranizată, în final, dar cu ce folos real? S-a schimbat ceva concret și semnificativ în privința limitării efectelor nocive pe care utilizarea intensivă a rețelelor sociale le are asupra psihicului milioanelor de copii și tineri “abonați”? Sau ne-am limitat la conștientizarea “vlăstarului diavolului”?
La fel se întâmplă și în ceea ce privește trecerea copiilor noștri la impusul învățământ exclusiv online: observăm că ceva nu e tocmai în regulă, dar nu realizăm (încă) ce efecte – pe termen lung – va avea acest experiment asupra copiilor noștri. Ce “monștrii păroși” își ascut chiar acum dinții, pregătindu-se (“pofticioși”) să “muște” din viitorul copiilor noștri?
Se putea evita trecerea la învățământul exclusiv online, date fiind ratele îngrijorătoare de proliferare a virusului Sars-Cov-2 la nivel planetar? Probabil că nu! Se poate face ceva de acum înainte, pentru a limita efectele negative pe care apelul (pentru perioade destul de lungi de timp) la învățământul exclusiv online îl poate avea asupra copiilor noștri? Cu siguranță, da!
Dar oare, ce să facem? Se spune că atunci când nu știm ce să facem, trebuie să începem cu sfârșitul [4]. În cazul nostru, direcțiile de acțiune concretă pot fi identificate cu apel la analiza efectelor expunerii îndelungate în fața calculatorului. 
Numeroase studii, deja efectuate în această direcție, arată că în lunga listă a efectelor negative presupuse de expunerea îndelungată a copiilor (și nu numai) în fața calculatorului, principale sunt următoarele [5]:

• tulburări de atenție, manifestate cu precădere prin: lipsa de concentrare, impulsivitate hiperactivitate [6] sau instabilitate emoțională. Un posibil “antidot” sau măcar “ameliorator” al tulburărilor de atenție îl constituie instituirea rutinelor zilnice. Realizarea unui program zilnic va reaminti copiilor ce trebuie să facă la fiecare moment important din zi. Programul ar trebui să includă intervale de timp specifice pentru trezire, mâncat, școală, teme, joacă / mișcare și culcare. [6] Studii psihologice de dată recentă, și oarecum ieșite din “pattern-ul clasic”, arată că cei mai bine adaptați la traiul în starea de izolare generată de Pandemia cu Sars-Cov-2 sunt monahii / călugării. Aceștia reușesc să își păstreze cel mai bine echilibrul emoțional dar și să dezvolte cele mai puține emoții nesănătoase, datorită faptului că ei au o “rânduiala de viață” foarte clară, pe termen lung. „Ora et labora“- „Roagă-te şi lucrează!“ este regula primordială a programului lor strict, care, iată, îsi arată beneficiile într-o perioadă de grea încercare pentru umanitate [7].
• stări comparabile cu cele generate de consumul de droguri, regăsite la toate categoriile de vârstă, dar cu precădere la adolescenți. Renumitul părinte Arsenie Boca explica foarte frumos pericolul blocării oamenilor în temnițele propriilor minți, zicând că: “Cea mai primejdioasă temniță este aceea în care te simți bine. Nu vei ieși din ea niciodată” [8]. Ca și în cazul altor afecțiuni psihologice, înlăturarea acestor simptome este cea mai eficientă dacă intervenția părinților este timpurie și survine în faze de dependență încă incipiente [9]. Fermitatea părinților în fixarea unui program de utilizare a tehnologiilor de calcul, care să facă apel la intervale de timp bine stabilite, este așadar determinantă. Din păcate, pericolul este de multe ori ignorat de către părinți, până când se ajunge la crize majore și la manifestări exterioare ce frizează limitele sănătății mintale. 
• tulburări de somn. Somnul este un element cheie al stării noastre de bine și interacționează profund cu toate celelalte aspecte ale sănătății oamenilor. Progresul tehnologic ne-a permis să deslușim ce se întâmplă în timp ce dormim, dar tot el este și unul dintre motivele principale pentru care relația noastră cu aceasta parte fundamentală a existenței noastre a fost compromisă. Privarea de somn și tulburările de somn par a fi noul limbaj universal cu care se confruntă omenirea. Dovezi în acest sens se găsesc la tot pasul. Spre exemplu, scriind pe Google cuvintele: “de ce sunt?”, funcția de completare automată a aplicației va adăuga aproape instant: “…atât de obosit”, bazându-se pe cele mai numeroase căutări similare. Iată deci că spiritul global al vremurilor pe care le trăim este surprins și redus la esență, în numai șase cuvinte: “de ce suntem atât de obosiți?”. În Apple App Store există peste cinci mii de aplicații disponibile la o simplă căutare după același cuvânt cheie: “somn”, pe Instagram sunt peste 15 milioane de fotografii publicate sub hashtag-ul #somn, alte peste 14 milioane pentru #somnoros și peste 24 milioane pentru #obosit. O simplă căutare pe Google a cuvântului “somn” va aduce peste 800 de milioane de rezultate [10]. Iată deci că surmenajul și oboseala par să fie noua normalitate a omului modern, conectat aproape non-stop la tehnologie. Pe lângă reducerea numărului de ore petrecute în fața calculatorului, ceea ce putem face este să analizăm locurile în care trăim, atât noi cât și copiii noștri. Casele, dormitoarele și chiar paturile noastre sunt invadate de device-uri care vibrează, emit semnale luminoase, sau chiar audio: bip-uri [10], toate acestea ducând creierul uman într-o permanentă stare de alertă, total contraindicată inițierii procesului de adormire. Ca atare, eliminarea tuturor device-urilor electronice din încăperea în care ne odihnim poate fi o măsură la îndemâna tuturor, o măsură care să ajute la ținerea sub control a tulburărilor de somn.
• creșteri în greutate. Conform Organizației Mondiale a Sănătății, peste 42 milioane de copii preșcolari din lumea întreagă sunt supraponderali [11]. Potrivit aceleiași surse, la nivel mondial, mor (anual) aproximativ 3,4 milioane de persoane, din cauza unor boli care au ca principal factor de risc excesul de greutate sau obezitatea [11]. Pe lângă reducerea numărului de ore petrecute utilizând diverse forme ale tehnologiei de calcul, pentru limitarea acestui risc pot fi avute în vedere măsuri ce țin de: o dietă sănătoasă, cu un consum crescut de fructe, legume și cereale; activitate fizică zilnică, de cel puțin 30 de minute pe zi sau limitarea consumului de zahăr și sare [11].
• reducerea sau chiar pierderea dorinței de socializare. Oamenii sunt ființe sociale, “programate” să interacționeze și să se conecteze. Sub influența tehnologiei, copiii și tinerii din ziua de azi își pierd însă dorința de a interacționa direct (fizic) unii cu alții, ajungând să prefere a se ascunde în spatele unui ecran de calculator pentru a evita orice fel de situații sau conversații considerate de ei ca fiind cu risc de a le afecta imaginea personală. În acest fel, tot mai mulți dintre ei devin introverți, înstrăinați de colegi și incapabili să pună bazele unor prietenii adevărate, de lungă durată, cu semeni de-ai lor. Pe de altă parte, cercetătorul Michael Murphy, reprezentant al Laboratorului pentru Studiul Stresului, Imunității și Bolilor din cadrul Departamentului de Psihologie de la Universitatea Carnegie Mellon, afirma că lipsa afecțiunii manifestate fizic cu semenii noștri (prin gesturi simple precum strângerea de mână sau îmbrățișarea) suprasolicită anumite părți ale creierului uman, responsabile cu „răspunsul la amenințări”, generând o presiune aproape permanentă asupra sistemului cardiovascular, care este – în acest fel – supus unui stres suplimentar, deloc neglijabil [12]. Potrivit aceluiași cercetător, contactul fizic (de genul îmbrățișărilor) cu semeni de-ai noștri, ajută la întărirea sistemului imunitar, scăzând astfel riscul de a contacta diverse infecții. Așadar, pe lângă limitarea și controlul strict al numărului de ore petrecute în fața calculatorului de copiii noștri, manifestarea iubirii părintești prin îmbrățișări constante, de mai multe ori pe zi, poate ajuta la combaterea alienării și înstrăinării copiilor de mediile colegiale și sociale uzuale pentru vârsta lor. De asemenea, pentru toți părinții este bine de știut că: „Cel puțin o dată pe lună, orice persoană, are nevoie să intre în contact cu persoane din afara familiei sale. De acolo vin cele mai multe beneficii pentru sănătate,” așa cum explica dr. Joel Salinas, medic neurolog, specialist în neurologie comportamentală și neuropsihiatrie la Harvard- affiliated Massachusetts General Hospital [13].

Dacă la toate cele mai sus enumerate adăugăm și conștientizarea faptului că efectele nefaste ale utilizării excesive a computerelor se suprapun pe un profil psihologic defensiv, caracteristic poporului român [14], probabil că hotărârea noastră de a iniția acțiuni concrete în direcțiile sugerate, se va lua mult mai repede.
Potrivit reputatului psiholog clujean Daniel David, poporul român are un profil psihologic defensiv, care îl face să nege existența aspectelor negative sau să reducă importanța aspectelor negative prezente în diverse conjuncturi, având tendința de a amplifica latura pozitivă a lucrurilor (supresia) [14]. 
Alte caracteristici psihologice particulare ale noastre, ale românilor, care cu siguranță se găsesc în manifestare și la nivelul copiilor noștri, sunt: toleranța cu care acceptăm amânările; un angajament destul de scăzut (în raport cu alte popoare) față de organizațiile din care facem parte și nu în ultimul rând, niveluri mai mici de perseverență față de multe alte popoare de pe mapamond [14].
Dacă pe termen scurt, măsurile și conștientizările mai sus amintite pot ameliora efectele trecerii copiilor noștri la învățământul exclusiv online, pe termen mediu și lung, societatea trebuie să se preocupe (la modul cât se poate de serios) de găsirea zonei de compromis care să îi permită reașezarea paradigmei educației pe o direcție a eficienței reale. 
Așadar, întrebarea la care trebuie să găsim (ca întreaga umanitate) cât mai repede răspuns este: ce alegere să facem, între “digital learning” și “classical learning”?, în contextul în care va trebui (se pare) să învățăm să trăim “a la long” cu această realitate a expunerii constante la pericolele presupuse de virusul Sars-Cov-2.
Pentru a răspunde însă la această provocatoare întrebare, trebuie să apelăm la alte câteva întrebări ajutătoare, cum ar fi: este tehnologia, care ascunde atâtea și atâtea “vlăstare diavolești”, absolut necesară în educația viitorului? Ne putem lipsi de multiplele avantaje și beneficii pe care accesul la tehnologie modernă le aduce procesului educațional? Putem reveni la sisteme de învățământ “libere” de tehnologie?
Răspunsul este: evident că nu! Iar acest răspuns generează necesitatea de a căuta soluțiile în zona “gri” și nu neapărat în cea “neagră” sau “albă”, iar în materia educației, această zonă tine de noțiunea de “blended learning”. 
“Blended learning” înseamnă o îmbinare a desfășurării activităților educative între offline și online. În paradigma “blended learning-ului”, dispozitivele digitale pentru conectarea și interacțiunea de la distanță sunt departe de a fi suficiente, căci fără  potrivirea acestora cu acțiuni pedagogice adaptate ambelor medii amintite (offline și online) calitatea procesului educațional va avea în continuare de suferit. Școala online trebuie așadar să se completeze cu cea offline, căci cele două nu se înlocuiesc și nu se replică. Învățarea hibridă se folosește de tehnologie pentru a diversifica și transforma procesul educațional. Mai sunt câțiva pași importanți de parcurs până acolo, iar aceștia nu se rezumă doar la asigurarea accesului la tehnologie ci vizează și pregătirea adecvată a cadrelor didactice [15].
În România, salutara în acest sens este inițiativa Școlii informale de IT din Sibiu, care a demarat – încă din primăvara anului în curs – programul intitulat “Digital Teachers”, un program care își propune să pregătească (gratuit) cât mai mulți profesori pentru integrarea acestora în noua paradigmă educațională a viitorului apropiat, care va presupune – negreșit – apelul la “blended learning”.
Iată deci că realitățile momentului nu ne permit să repetăm greșeala înaintașilor noștri, care au luat act de observație medicului german Scultetus, privitoare la “monstrum pilaris” (monștrii păroși), dar nu au întreprins mai nimic în direcțiile concrete care le-ar fi permis înțelegerea adevărată a fenomenului și descoperirea căilor de a evita apariția unor astfel de “vlăstare diavolești”. 
Ține așadar de noi toți să îmbunătățim calitatea proceselor educaționale în care sunt angrenați copiii noștri, atât prin apel la măsuri ce țin de propriile noastre familii și vieți, cât și prin impunerea unor măsuri ce țin de instituțiile de învățământ și statale care au de-a face cu furnizarea serviciilor de învățământ. Aceste instituții, la rândul lor, trebuie să înțeleagă că adaptarea urgentă la schimbările societale, economice, tehnologice și de “mindset”, trebuie să se facă fără a afecta sănătatea fizică și psihică a copiilor noștri. 
 
Mihai Talpoș
Co-fondator Școala informala de IT
 
Bibliografie:
 
[1] Hans Seyle, 1984, Știința și viața, Editura Politica, București, pag. 92
[2] Hans Seyle, 1984, Știința și viața, Editura Politica, București, pag. 93
[3] Constantin Crânganu, 2016, Despre gândirea de grup (Groupthink). O aplicație la încălzirea globală, Articol Internet, sursa: https://www.contributors.ro/despre-gandirea-de-grup-groupthink-o-aplica%C8%9Bie-la-incalzirea-globala/, accesată la data de 06.11.2020.
[4] Sursa: https://rightfit.ro/nu-stii-ce-sa-faci-incepe-cu-sfarsitul/
[5] Melissa Pandika, 2016, The Unexpected Effects of All That Screen Time, Internet Article, sursa: https://www.rallyhealth.com/health/unexpected-effects-screen-time, accesată la data de 07.11.2020.
[6] sursa: https://www.medlife.ro/articole-medicale/deficitul-de-atentie-la-copii-care-sunt-simptomele-tulburarii-si-cum-ii-putem-ajuta-pe-cei-afectati.html
[7] psih. Adrian Nicolae Opre, 2020, Gânduri și povețe la vreme de încercare, fragment din videoconferința susținută pentru Episcopia Italiei, sursa: https://m.facebook.com/story.php?story_fbid=2587420221500439&id=1599610136948124&sfnsn=scwspwa&d=w&vh=e, accesata la data de 07.11.2020.
[8] Pr. Arsenie Boca, 1995, Cărarea Împărăției, sursa: https://www.academia.edu/30643737/C%C4%83rarea_%C3%Aemp%C4%83r%C4%83%C5%A3iei_Arsenie_Boca, accesată la data de 07.11.2020.
[9] Sursa: https://castlecraig.ro/dependenta/dependenta-ca-boala/cum-ajutam-persoana-cu-dependenta, consultată la data de 07.11.2020.
[10] Arrianna Huffington, 2016, Revoluția somnului. Cum să îți schimbi viața noapte de noapte, editura Curtea Veche, București, p. 10, 11, 12, 27. 
[11] sursa: https://www.affidea.ro/pentru-pacienti/affidea-sports-lifestyle/obezitatea-statistici-%C3%Aengrijor%C4%83toare-la-nivel-mondial/, accesată la data de 07.11.2020.
[12] Vivian Manning-Schaffel, 2018, The health benefits of hugging. Go ahead and hug it out. If you’ve been holding back, here are three powerful reasons to give someone a squeeze today, Articol Internet, sursa: https://www.nbcnews.com/better/pop-culture/health-benefits-hugging-ncna920751, consultată la data de 07.11.2020.
[13] Sursa: https://www.reginamaria.ro/articole-medicale/beneficiile-socializarii, accesată la data de 07.11.2020.
[14] Daniel David, 2015, Psihologia Poporului Român, Profilul psihologic cognitiv al românilor, într-o monografie cognitiv-experimentală, editura Polirom, București, p. 299, 300, 301.
[15] Ruxandra Pătrașcu-Maian, 2020, Blended learning – Elevii care învață călătorind prin cosmos, Articol Internet, sursa: https://inclusiv.ro/elevii-care-invata-calatorind-prin-cosmos/, accesată la data de 07.11.2020.