Spațiile de astăzi ale industriei IT sunt diferite, după valorile și dimensiunea companiei – de la un apartament de bloc al unui startup ambițios până la clădirile cu multe etaje ale multinaționalei. Drumul de la apartament la un open space de sute de metri pătrați se poate întâmpla în doar câțiva ani, însă, atât în camerele din apartament, cât și în „open space”, actorii principali sunt oamenii. De aceea, arhitectura de interior, cu precădere, este o metaforă a felului în care se construiește interiorul fiecăruia dintre noi.

Homo IT este o combinație de homo faber și homo ludens

Schimbările mari ale peisajului actual încep din spațiul ideilor. Sau vin din interior. Interiorul pe care ni-l construim și ni-l amenajăm. Colajul realităților de astăzi ne vorbește din ce în ce mai ferm despre schimbări după un ritm nou al evoluției, un ritm al oamenilor de acum. Dacă acum putem schimba în viteză peisajul, altădată nestrămutat, când ne teleportăm forțele în peisajul virtual, ritmul schimbării devine unul accelerat.
Peisajul virtual ne vorbește despre oamenii tehnologiei de astăzi, „oamenii IT”, cu o dinamică aparte de evoluție și manifestare. În peisajul românesc, industria IT este tânărul cu avânt și o personalitate colorată, a cărui inteligență creativă este încurajată; tinerii cu avânt își aduc laolaltă pregătirile, atribuțiile și individualitățile sub „tag-uri” și „targeturi” comune, alcătuind grupuri cu personalități diferite. Mai mult decât atât, homo IT este o combinație de homo faber și homo ludens, își stabilește valori, își alege misiuni, se confruntă cu clienți și echipe diverse, găsește răspunsuri și soluții creative. În această vastă bibliotecă de date, într-un sens infinit mai puțin matematic și infinit mai mult uman, arhitectura trebuie să găsească algoritmii proprii, după cadența locuitorilor săi” și după cum aceștia pot evolua spre mai bine, mai eficient, mai valoros.
Scrieți-vă propriul cod de utilizare a spațiului de birouri
Timpii și trăirile orelor active de astăzi se întâmplă preponderent în spațiul de lucru. Arhitectura unor astfel de timpi, în consecință, nu poate fi o scenă fixă, acordată unui portret fix, într-un moment înghețat în timp. Premisa unui spațiu pentru IT ar putea fi, alături de exigențele funcționale, o multitudine de deveniri unice și impresionante, o „cutie magică” de scenografii și scene, în care decorul este un instrument activ. Un spațiu pentru IT poate deveni, în fapt, un algoritm spațial care returnează valoarea variabilelor introduse, în parametri creativi, clari și eficienți.
Astfel, „decorul” spațial ar trebui dat de metabolismul intim al companiei – felul în care echipa gândește, comunică, înțelege, evoluează, toate acestea acordate la valorile întregului grup. Rezultatul spațiului amenajat ar trebui să fie departe de o imagine „definitivă”, statică. Provocarea în sine ar fi aceea de a crea un instrumentar plăcut, util și ingenios pentru echipa de IT. Un instrumentar care să îi ajute și să îi provoace să-și scrie propriul cod de uti-lizare a spațiului pe care îl ocupă, transformându-l într-un loc care să le aparțină, să le exprime valorile ca echipă și să le stimuleze energia creativă și realizările.
Echipa MIOLK a avut oportunitatea unică de a fi locuitorul unui muzeu, în tranziția sa către spațiu de birouri IT, mai ales împreună cu viitorii locuitori. Muzeul Elefanților a fost proiectul care ne-a dat ocazia să studiem și să verificam aceste idei despre spațiu și echipă. Am avut ocazia să urmărim cum principiile care metamorfozează autentic un spațiu interior sunt cele ale design-ului participativ: utilizatorul și gestul utilizării generează ambientul. Am înțeles cum amenajarea văzută ca spațiu „personalizabil” este un suport care să pună în valoare personalitatea echipei și nu pe cea a arhitectului sau pe cea a „șefului”.
Gândirea amenajării de interior s-a întâmplat treptat, „văzând” cum se desfășoară viața lor în acea clădire

Declicul major al conceptului s-a produs o dată ce relațiile arhitect – spațiu studiat și utilizator – spațiu habitat s-au suprapus.
Din momentul în care ne-am mutat în aceeași clădire, arhitecți și IT-iști, relaționările intime dintre om și spațiu au devenit din ce în ce mai ușor de urmărit și înțeles. Ipostaza dublă de arhitect și locuitor al interiorului ce urma a fi amenajat a inspirat o renunțare la control. Întreg proiectul s-a adaptat pe parcurs, eliberându-se de constrângerile formale inițiale – ceea ce desenasem înainte de a ne muta împreună părea acum rigid și superficial.
Statutul de „expert” a fost recunoscut utilizatorului – adevăratul expert în ceea ce privește felul său personal de a fi, de a utiliza și de a interacționa cu spațiul. Gândirea amenajării de interior s-a întâmplat treptat, „văzând” cum se desfășoară viața lor în acea clădire: care este specificul echipei, care sunt lucrurile care funcționează și care nu, care sunt lucrurile care ar putea aduce plus valoare funcționării echipei în viața de zi cu zi.
Ne-am dorit să oferim colegilor un spațiu generator de idei mai mult decât unul „decorat”. Un spațiu al comunicării și libertății de manifestare, sensibil la particularități și dorințe, profund personal, concis și eficient, dar mereu în schimbare. Creativitatea în obținerea unui astfel de spațiu a devenit mai mult ca orice un angajament față de procesul de a pune întrebări, de a găsi tiparele funcționale și de a testa mereu idei noi, de a identifica adevăratele nevoi, ascultând îndeaproape feedback-ul echipei.
Procesul de design interior nu s-a mai concentrat pe inventarea unei imagini frumoase. Am înțeles că spațiul de birouri IT trebuie să fie un loc care să îi ajute să își îndeplinească mai ușor provocările fiecărei zile, dar și să le comunice valorile, să ajute echipa să evolueze, să fie mai împlinită, mai eficientă, mai creativă – o echipă mai bună. Spațiul de birouri IT trebuie să își sprijine „utilizatorii” în drumul lor spre devenire, atât separat, cât și împreună. Chiar mai mult, ar trebui să fie o platformă prin care atât compania, cât și indivizii, să isi realizeaze obiectivele proprii.
Am căutat spectacolul amenajării prin mijloace simple: s-au folosit cârlige, cabluri colorate, suporturi de tacâmuri, sfoară de rufe

În Muzeul Elefanților nu există o imagine impusă. Aceasta este creată aproape organic, din interacțiunea echipei cu spațiul: mereu alta, adaptându-se, dar și evoluând în ritmul echipei.
Alegerile făcute au fost mereu acelea care au reușit într-o manieră eficientă să răspundă simplu nevoilor și dorințelor utilizatorilor spațiului.
Pentru ca lucrurile să funcționeze, ele tre-buiau sa fie simple și clare. Spre deose-bire de o amenajare definitivă, spațiul de birouri din bătrâna clădire-monument este un cadru coerent, format dintr-o colecție de instrumente. Am căutat spectacolul amenajării prin mijloace sim-ple. S-au folosit cârlige, cabluri colorate, suporturi de tacâmuri, sfoară de rufe.Ast-fel, am obținut decantarea unui ambient care permite fiecărui utilizator să își construiască propria poveste a spațiului prin interacțiune.
Intervențiile majore ale amenajării sunt două: corpurile de iluminat – ansambluri ce devin totem pentru fiecare încăpere – și zonele de expunere a obiectelor per-sonale – rețele de tip „grid” – în care se pot agăța schițe, desene, tricouri, mănuși de box etc. Rezultatul este bucuria asumării spațiului de lucru prin joc.
Spațiul elefanților (așa cum își spun beneficiarii) te încurajează să apeși, să tragi, să glisezi, să prinzi, să întinzi, să muți, să desparți și să unești elementele unui peisaj adaptabil și versatil. Un traseu deschis, scenografic, experiențe noi, posibilitatea interacțiunii cu obiecte și informație compun un altfel de spațiu – spațiul de birouri ce vorbește, de fapt, despre valorile beneficiarilor: respectul față de istorie și patrimoniu, inovația, creativitatea, spiritul ludic.
Spațiul interior nu este doar un decor, ci un ansamblu de stop-cadre succesive, mereu diferite. Proiectul nu rămîne înghețat în formă, ci se manifestă în timp. Amenajarea e o regie de instrumente
creative, și nu o imagine, care pornește de la particularitățile utilizatorilor săi și se definește prin devenirile lor. În concluzie, amenajarea este un instrument activ, parte a echipei, capabilă să relaționeze, să evolueze și în aceeași măsură să reflecte ceea ce sunt, ceea ce fac și ceea ce își doresc să devină beneficiarii.
Miolk devine Miolk în 2014, când un grup de oameni tineri constituiau o echipă de arhitectură în căutarea valorii și calității în locurile de care aparțin. De atunci, cu fiecare proiect, aplică principiul că forma este rezultatul unui proces complex, construit în timp și bazat pe înțelegerea în detaliu a cerințelor beneficiarului și specificului contextual. Cu fiecare proiect Miolk, regăsim căutările de soluții inteligente, uneori îndepărtate de convențional, care au ca scop crearea unor ambianțe coerente, studiate atent, iar fiecare gest făcut are un sens și fiecare lucru
este la locul lui.
Proiectele MIOLK de până acum aduc laolaltă spații diferite cu idei diferite pentru oameni diferiți, respectând principiile de mai sus, fie că vorbim de arhitectura rezidențială, de spații comerciale, spații de birouri și locuințe, cât și de design de obiect, arhitectură temporară sau participări la concursuri. Între premii, anul acesta Miolk a obținut distincția pentru secțiunea Healthcare în cadrul premiilor GIS 2016, mențiune ex-aequo în cadrul concursului Bienalei de Arhitectură din Veneția. Muzeul Elefanților a fost distins cu Premiul pentru Arhitectură de Interior al Anualei de Arhitectură Moldova 2015, organizată de Ordinul Arhitecților din România.