Universitățile sunt catapulte de inovație în tehnologie. Cumva, România a uitat asta. Ce-i drept, nici universitățile nu au rămas neatinse de bezna tranziției de la comunism spre o societate liberă și democrată.
Așa a apărut Defense X – ca un strigăt de ajutor. Ca o pădure rară de mâini ridicate la școală, unde elevi cu lecțiile bine învățate și pregătiți să ia 10 la orice materie, au văzut greșeli așternute pe tablă – greșeli cu repetiție, greșeli fără sens. Incoerență prin rutinare și oboseală sistemică.
Într-o mare de neliniste, au rămas câteva stânci pe care nu le-a luat valul. Peste ani, stâncile și-au dat mâna și s-au transformat într-un recif la adăpostul căruia să se formeze în liniște un ecosistem de oameni educați, inteligenți și mai cu seama patrioți. Patrioți reali. Nu partinici.
Nimic din toate astea nu s-ar fi întâmplat, dacă vântul rece al războiului nu ar fi suflat neliniște, pustiu și teamă dinspre răsărit. O respirație sulfidă care ne-a trezit amintirile cu povestirile părinților și bunicilor noștri. Atrocități născute din pustiul Siberiei și revărsate peste satele din tot Estul Europei ne-au bântuit copilăria ca un vis urât pe care nu-l înțelegeam cu mintea de copil.
Nicolae Iorga spunea ca “istoria își bate joc de cei care nu o cunosc, repetându-se”. Principalul avantaj al unui om educat este însă memoria. Nu ai cum să excelezi în orice domeniu ai activa, decât dacă refuzi sa uiți. Aduni informație în fiecare etapă a vieții, o decorezi cu semnificații, o pui în contextele potrivite și o transformi în cunoștințe pe care să le poți folosi în argumentarea deciziilor viitoare. Machine Learning nu este o invenție, ci o clona imperfectă a comportamentului uman. Bunicii noștri nu au avut niciodată intenția să ne sperie cu poveștile lor – ei ne educau, ne pregăteau pentru un viitor cu un risc potențial ridicat – în speranța că se lipește de noi. De unii dintre noi s-a lipit.
Conform definiției date de Ludwig von Bertalanffy, din interacțiunea părților unui sistem, rezultă proprietăți care reprezintă mai mult decât suma lor.
Cam asta este Defense X – o rezultantă sau un efect al unei colaborări academice dintre două proprietăți – una militară și una civilă – din interiorul unui sistem numit România.
Interese greu de digerat au dus România la un nivel de entropie atât de ridicat, încât riscă să se dezintegreze fundamental. Nu mai funcționăm ca un întreg. Cu toate că ne dorim asta. La nivel național, ne dorim unitatea de limbă și neam. Complexitatea soluției este cu atât mai ridicată cu cât structura geografică este mai seducătoare. Avem o țară frumoasă, dar prezervarea ei vine cu un cost pe care trebuie să învățăm să-l bugetăm. Iar dacă viața de adult ne împinge spre compromisuri, doar educația ne poate ajuta să alegem acele compromisuri care chiar dacă incomodează la nivel personal, sunt bune pentru țară.
Ieșirea la mare și geografia extrem de variată au dus în timp, începând cu 1872, la crearea a câte unei Academii Militare pentru fiecare armă: naval, terestru, aviație și tehnică – care au evoluat independent, dezvoltând azi multe suprapuneri în detrimentul complementarității. În detrimentul scopului comun de apărare a unității țării. A negentropiei.
Misiunea Defense X este tocmai redefinirea complementarității și a normelor de colaborare atât la nivel academic, cât și la nivel instituțional – și nu doar între universități, ci între toți actorii structurilor de conducere și protejare a țării. Sinergia instituțională. Sinergia legislativă. Sinergia comportamentală. Promisiunea rezultantei.
