Autor: Mihai Mocanu, CMO Adservio

Fără o comunitate reală în jurul tău, construirea de produse tech devine ingrată. Asta se aliniază ethosului românesc – o societate în care colaborarea nu e neapărat un imbold natural. Suntem mai degrabă orientați spre efort individual, descurcare în solitudine, spre competiție tăcută, alergare pe culoare paralele. 

Asta se vede și în ecosistemul tech. De multe ori, fiecare își construiește produsul în bula lui, ia decizii în interiorul micii lui echipe și investește în idei fără suficient fundament real.

Ne întâlnim rar, ne ajutăm puțin

Problema devine și mai vizibilă în regiuni ca a noastră. Care nu este vreun Silicon Valley al estului, nu e nici măcar la nivelul Cluj-Napoca. Pentru că nu avem același volum de startup-uri, același nivel de expunere la piețe internaționale sau la capital. Pool-ul de competențe este mai restrâns, mai ales când vine vorba de zone critice pentru scalare, precum runde de finanțare, marketing de produse digitale, vânzare de software, sau managementul unui startup. Aici intervine nevoia unei comunități mai eficiente.

În acest sens, în industrie există două tipuri de colaborare. Primul este cel clasic – ne adunăm uneori, ne ajutăm între noi cu recomandări, cu oameni, cu resurse. Împărtășim cunoștințe despre tehnologie, oferim idei despre cum să facem ceva mai bine. Este tipul de colaborare care se întâmplă la un nivel decent și care, fără îndoială, aduce valoare. Creează relații, deschide uși și accelerează anumite procese.

Dar există și un al doilea tip de colaborare. Care, deși foarte valoros, îl văd rarisim. Este vorba de cel în care îți expui ideile în fața oamenilor care au experiență relevantă, în care ai încredere. După care îi inviți să le atace din toate unghiurile posibile pentru a le testa riguros. Pentru a le trece printr-o grilă reală de piață, de business, de execuție. Fiindcă tu și echipa ta, fiind atât de implicați, pierdeți perspectiva. Iar oamenii ăștia buni pe specializări mai rare te critică din perspectiva unei expertize prețioase.

Este genul de conversație în care cineva îți face challenge direct, de exemplu, dacă problema pe care o rezolvi este cu adevărat una pentru care cineva ar plăti. În care îți pune sub semnul întrebării validitatea sistemului de monetizare. Sau în care te provoacă să vezi dacă nu cumva optimizezi ceva marginal, în loc să rezolvi o problemă esențială a unei tipologii de user, pe care, de fapt, n-ai înțeles-o îndeajuns. E un parcurs util și prin interogarea similară a AI-ului, dar incomparabil mai productiv când implici inteligența naturală, reală, a celor din jurul tău.

Ego-ul nu ne învață nimic

E un exercițiu deloc confortabil, dar extrem de util. Personal, de multe ori, intru în astfel de discuții cu certitudini oarbe și ies cu mai multe întrebări decât răspunsuri. Văd efectul magic și la alții, care încep să aibă dubii în legătură cu produsul lor când le descopăr fragilități în planuri. Ca și mine, au momente dificile când înțeleg că trebuie să-și reevalueze asumpțiile. Dar exact acest tip de conversație abrazivă provoacă reevaluări fundamentale, claritate. 

În lipsa lui, riscăm să investim luni de zile în direcții greșite. Să consumăm resurse pe ipoteze neverificate. Apoi ajungem prea târziu la concluzii pe care le-am fi putut avea mult mai devreme, dacă am fi avut curajul să ne expunem ideile în afara echipei.

Într-un ecosistem matur, acest tip de interacțiune este aproape implicit. Într-un ecosistem emergent, cum este cel din Iași, el trebuie facilitat intenționat. De aceea, nu cred că avem luxul de a ignora oamenii cu perspective diferite. Pur și simplu, nu ne permitem să mai lucrăm izolat. 

Comunitatea nu înseamnă doar evenimente sau networking. Cel mai valoros ajutor nu este validarea reciprocă, de conveniență a cea ce facem fiecare. Ci disponibilitatea de a contribui la succesul celorlalți inclusiv prin feedback incomod, dar bine intenționat (și doar când e expres solicitat). Înseamnă să creăm medii în care ideile sunt puse în discuție abrupt înainte de a deveni produse. 

Mie, acest tip de feedback și acceptarea lui mi-au adus beneficii incomensurabile. Poate ar merita practicate la o scară mai largă. Pentru că măresc șansa de a scurta drumul spre cotele de piață și MRR-urile la care toți aspirăm. Dar doar dând un pic deoparte orgoliul.