Întreaga salbă de manifestări concrete ale tehnologiei în viața noastră de toate zilele, sau altfel spus: realitatea tehnologică, are nevoie de suportul uman în plin manifest, pentru a fi sustenabilă.

Așa cum ființa umană (formată din trup, minte și suflet) are nevoie de corpul său fizic pentru a putea exprima ceea ce se întâmplă în straturile sale cele mai profunde, utilizând: gesturi, cuvinte sau desene pentru a putea exprima ideile, gândurile, sentimentele, așa și computerele au nevoie de periferice, fără de care, în multe privințe,  ele însele nu ar fi de nici un folos [1].

Cel mai modern computer personal din lume și-ar pierde total utilitatea dacă nu ar avea clasicul periferic: ecranul, fără de care utilizatorul său nu s-ar descurca. La fel de adevărat este și faptul că o capacitate extraordinară de procesare a unui computer nu servește la nimic dacă perifericele nu-l pot urma, adică nu pot exprima această putere, așa cum nu servește la nimic computerului să aibă periferice extraordinare dacă memoria sa ori capacitatea de calcul nu este la înălțime [1].

Iată deci că … la fel ca în privința omului și a existenței sale … și în cazul existenței tehnologice, echilibrul pare să fie cheia reală a sustenabilității. 

Dacă la om echilibrul dintre cele trei paliere amintite ale existenței sale (trup, minte și suflet) are de suferit, apar mesaje și semnale de alarmă care să îl avertizeze pe acesta că are ceva de schimbat, ceva de îmbunătățit. Ființa umană beneficiază, în principal, de trei tipuri de semnale sau mesaje interioare de discordanță. Aceste trei tipuri de mesaje sunt: tensiunile fizice sau nervoase, traumatismele fizice sau psihologice și bolile organice sau psihologice [1].

Care să fie însă, în societatea tehnologizata, mesajele și semnalele de alarma ce ar trebui să ne avertizeze asupra faptului că ansamblul nu mai funcționează coerent?

Pentru a încerca să găsim răspuns la aceasta incitantă întrebare, vom porni la drum analizând succint procesele „fiziologice” care se desfășoară într-o societate (ca organism viu), fie ea și tehnologizată. Va fi deci necesar să studiem interacțiunea, adică acțiunile reciproce, și subordonarea principalelor „organe” și „țesuturi” care alcătuiesc acest organism viu. 

Conform dicționarului explicativ al limbii române, noțiunea de societate umană se referă la un grup de persoane între care se manifestă relații permanente (interese comune, valori și scopuri). Iată deci că principalele „organe” și „țesuturi” care alcătuiesc organismul viu societal sunt: interesele comune, valorile comune și scopurile împărtășite.

Conform doctrinelor universalismului, a realismului conceptual, a colectivismului și a anumitor reprezentanți ai psihologiei structuraliste (Gestaltpsychologie), societatea este însă o entitate care își trăiește propria viață, independentă și separată de viețile diverșilor indivizi, care acționează pe cont propriu și urmărește propriile sale țeluri, diferite de țelurile urmărite de indivizi. În acest caz, desigur, poate apărea un antagonism între obiectivele societății și cele ale membrilor ei. Pentru a asigura înflorirea și dezvoltarea continuă a societății devine necesar să fie controlat egoismul indivizilor, iar ei să fie siliți să-și sacrifice țelurile lor egoiste în beneficiul societății [2].

Să fie acesta un prim semnal de alarmă care să ne avertizeze ca ansamblul societății tehnologizate nu mai funcționează coerent: apariția unor antagonisme între obiectivele societății și cele ale membrilor ei? Suntem deja, ca societate, în aceasta ipostază? 

Mai poate fi vorba de interese și scopuri comune la nivelul membrilor unei societăți în condițiile în care 1% din populaţia lumii deţine peste jumătate din averea globală? De partea cealaltă a baricadei, jumătatea cea mai săracă a populaţiei globului deţine doar 1% din averea globală [3].

Optimiștii ar putea susține că un interes comun major, al tuturor locuitorilor planetei albastre, ar trebui să fie protecția mediului. Teoretic, așa este! Practic însă, chiar și pe acest palier, interesele populației par să fie antagonice. Procentul amintit, de 1% din populația lumii, care deține jumătate din averea globală, pare să se preocupe de găsirea unor soluții rapide pentru reducerea efectelor suprapopulării (considerată a fi principala cauză a problemelor de mediu), în timp ce extrema cealaltă (a celor săraci) pare să se preocupe doar de găsirea unor soluții de supraviețuire (care presupun, de cele mai multe ori, neglijarea aspectelor legate de mediu).

Problema suprapopulării planetei a fost conștientizată cu adevărat pe la sfârșitul secolului al – XX-lea. La începutul erei noastre, numărul oamenilor ce trăiau pe Pământ se situa la aproximativ 100 de milioane. Epidemiile, războaiele regulate, medicina arhaică, toate acestea nu au permis populației să crească rapid. Pragul de 1 miliard de persoane a fost depășit abia în anul 1820. În secolul al XX-lea, însă, suprapopularea planetei a devenit din ce în ce mai plauzibilă, deoarece numărul de persoane a crescut exponențial (pe fondul progresului tehnologic fără precedent și a creșterii nivelului de trai). Astăzi, aproximativ 7 miliarde de oameni locuiesc pe frumoasa planetă albastră (al șaptelea miliard fiind atins în ultimii cincisprezece ani). Creșterea anuală este de aproximativ 90 milioane de oameni, ceea ce reprezintă un fenomen încadrat de oamenii de știință la categoria: “explozie a populației” [4]. 

Așadar, dacă la capitolul “interese comune” nu stăm foarte bine, ca societate tehnologizată, haideți să vedem cum stăm la capitolul valorilor comune. În privința valorilor comune, tumultoasa societate modernă pare să fi reaprins “focuri” demult mocnite pe palierul religios, recentele evenimente din Afganistan fiind o bună dovadă în acest sens. 

Unele estimări plasează numărul creștinilor care trăiesc în Afganistan în ecartul situat între 10.000 și 12.000 de persoane, potrivit International Christian Concern, care monitorizează actele de persecuție a creștinilor din întreaga lume. Cei mai mulți dintre creștinii afgani au devenit, “peste noapte”, ținte pentru persecuția talibanilor. Sub ideologia talibanilor, pedeapsa pentru convertirea la creștinism este moartea [5]. Este interesant de văzut ce reacții – la nivel internațional – va genera o acțiune nesăbuită a talibanilor de a aplica pedeapsa cu moartea unui număr atât de mare de creștini. Cert este că, un astfel de gest, nu ar contribui cu nimic pozitiv la armonia ce ar trebui să domnească în materia valorilor spirituale, la nivel planetar.

Ieșind din sfera valorilor spirituale, care nu par să ne unească suficient la nivel social, pe fondul avansului tehnologic și al accesului la mijloace de comunicare în masă foarte eficiente, bazate pe tehnologie Internet, societatea modernă pare să se confrunte cu noi teme majore de dezbinare. Un bun exemplu în acest sens este chestiunea “propagandei homosexuale”.  

Mișcarea LGBT de la nivel mondial a cunoscut un avânt fără precedent, multe cercuri academice punând aceste evoluții și pe accesul populației la comunicarea prin Internet, nu numai pe puternicul lobby pe care această comunitate a știut să îl facă ani la rândul, la nivel politic. Problema este însă că și această chestiune naște dezbinare și neînțelegeri. În urmă cu puțin timp, la doar câțiva kilometri de România, în Ungaria, s-a iscat o polemică de nivel european, dacă nu mondial, premierul ungar Viktor Orbán poziționându-se ca un adevărat inamic al mișcării LGBT [6].  

Date fiind ambițiile remarcabile ale mișcării menționate, se poate intui că și în viitor alte state, la fel de conservatoare în aceste privințe, precum Ungaria, vor reacționa similar, generând noi motive de discordie și manifestare agresivă la nivel planetar.

Iată deci că avansul tehnologic are efecte aparent de nebănuit pe paliere societale dintre cele mai diverse, afectând negativ principalele „organe” și „țesuturi” care alcătuiesc organismul viu societal. Desigur, starea de fapt a societății contemporane nu poate fi pusă exclusiv „în cârca” procesului tehnologizării. Indubitabil, tehnologizarea a avut și are multiplele ei efecte benefice pentru societate.   

1. Esența concluziilor ce se pot extrage din succintul tratat prezentat asupra “fiziologiei” societății tehnologizate trebuie să fie însă aceea că în lipsa echilibrului și a eticii măsurilor ce vizează continuarea progresului tehnologic, problemele cu care se va confrunta societatea viitorului vor fi semnificativ mai mari decat cele cu care umanitatea deja se confruntă.
2. Generațiile viitoare vor trebui sa dea dovada de multă înțelepciune, așadar, să ne rugăm forțelor superioare nouă ca celebrul Einstein să nu fi avut dreptate atunci când a afirmat (în stilu-i caracteristic) faptul că: “În ziua în care tehnologia va fi mai importantă ca relațiile interumane, în lume va exista o generație de idioți”.

Mihai Talpoș