Sunt in domeniul resurselor umane, in special in aria recrutarii, de mai bine de sapte ani si am lucrat pana acum in trei companii, toate in sectorul IT. In timp am vazut cum s-au schimbat balanta cerere-oferta, dinamica unui proces de recrutare, dar si raportul de “putere” HR-candidat.
Aud tot mai des feedback vis-à-vis de “HR-i” – cum abordeaza candidatii, cum ii trateaza pe parcursul unui proces de recrutare, ce ar trebui sa faca si ce nu, daca sunt doar “traficanti de carne vie” sau au ceva in plus…
Cum m-am obisnuit in decursul anilor sa fac eu recrutare si de ce
Voiam sa fiu numita un om de HR ok. Voiam sa mi se raspunda la mesaje, candidatii sa fie deschisi sa vina la un interviu HR, sa aiba incredere sa-mi recomande alte persoane, sa ma creada pe cuvant cand le furnizam o informatie, sa imi devina macar parte din ei mai mult decat o conexiune pe LinkedIn.
Voiam rezultate in recrutare si parte din candidati, de ce nu?!, sa-mi devina amici.  Unde am ajuns acum? Nu sunt putini candidatii care ma cauta sa-mi spuna ca vor sa isi schimbe jobul, care ma suna sa-mi recomande alti candidati sau sa-mi povesteasca despre inchiderea unui proiect la firma la care lucreaza. De asemenea, nu sunt putini candidatii care acum imi sunt prieteni, cu care merg in concedii sau cu care beau o bere dupa program.
Nu a fost o munca usoara, nu au venit rezultatele doar dupa 8 ore de munca pe zi si nu ar fi venit daca n-as fi fost OM cu oamenii – sa-mi pese de cum se simt intr-un proces de recrutare, sa ma intereseze si ce-I intereseaza pe ei, nu doar nevoia mea; sa inteleg ca abia peste 2 saptamani pot avea interviul tehnic, sa accept ca nu e contextul sau momentul potrivit “acum”.
Nu ma astept sa fim cu totii de acord cu ce consider eu important ca ar trebui sa fie si sa faca un HR si sunt constienta ca probabil sunt si aspecte pe care le-am omis. Cu toate acestea, in asta cred, asa sunt si asa imi doresc si echipa mea sa fie. Pe profilul acesta si in baza acestor actiuni am ajuns sa fiu numita (nu, nu de toti, nu le poti avea pe toate ), un om de HR ok.
Profilul de baza al omului (de HR). Din punctul meu de vedere, stapan pe el, omul de HR ok se asigura ca face apel la cei 7 ani de acasa, isi exerseaza inteligenta – in special intelegand domeniul in care s-a angajat, isi antreneaza mereu inteligenta emotionala si in special abilitatile de comunicare, isi depaseste perpetuu nivelul de rezistenta la frustrare ramanand constient de faptul ca nu detine adevarul absolut…
Intelegerea profilului cautat. Invatarea limbajului “IT-stilor”. Noi recruiterii avem nevoie sa ne familiarizam cu denumirile limbajelor de programare, sistemelor de operare, sa invatam ce-I acela un framework, sa facem diferenta intre C si C++, intre testare manuala si automata, trebuie sa intelegem parcursul unui proiect, sa aflam ce sunt bazele de date, principiile OOP si librariile. Asta asa, ca pentru inceput…
Contactarea candidatului. Cred ca trebuie sa citim profilul/CV-ul candidatului in intregime si nu superficial. Daca omul de HR ok se hotaraste sa-i scrie unui candidat, nu-i greseste numele ; dar mai important – nu ii spune ca jobul potrivit pentru el e de Mid Java developer el fiind in fapt Senior JavaScript developer. Nu ii prezinta orice job ca fiind o oportunitate… Nu minte candidatul.
In ciuda  zvonurilor care circula ca IT-stii ar fi niste fiinte antisociale, despre compania si jobul ce incerca sa le fie “vandute” majoritatea isi vor cauta informatii.
Nu consider ca e o cale catre success sa trimitem mesaje de “duzina”. Trebuie sa alocam timp sa personalizam mailurile tinand cont de compania in care candidatul lucreaza acum, compania in care vrem sa il “aducem”, tipul de proiect pe care i-l propunem si nu in ultimul rand, tinand cont de relatia avuta cu acel candidat (o invitatie directa la o cafea nu prinde chiar la toata lumea…).
Procesul. Trebuie sa tinem candidatul la curent cu ce se intampla, sa ii mentionam pasii urmatori, sa ii oferim o predictibilitate a procesului, sa ii daruim empatie. Deasemenea, un om de HR ok cred ca trebuie sa invete cand sa se opreasca din a scrie mesaje, din a suna, din a da remindere…
Keep on going
Ne continuam incercarile chiar daca am facut toate cele de mai sus si jobul e inca neocupat. Sunt multi factori in joc si nu, nu cred exista o reteta a succesului. Trebuie doar sa venim cu mesajul, atitudinea, proiectul si oferta adecvata intr-un moment potrivit. It’s that simple…
Si daca am facut toate cele de mai sus, de cele mai multe ori ne primim respectul cautat, rolul de om de HR capata semnificatie, relatia candidat-HR se imbunatateste iar fiecare zi la serviciu poate sa devina mai placuta, mai usoara.