Într-o economie în care cifrele și eficiența par să conteze cel mai mult, uităm adesea că în spatele fiecărei companii există oameni, iar în spatele fiecărei alegeri, consecințe.
Ce este o unitate protejată?
În România, Legea 448/2006 creează un cadru clar: companiile cu peste 50 de angajați au obligația legală de a angaja persoane cu dizabilități în proporție de cel puțin 4%. Dacă nu o fac, au două opțiuni: fie plătesc echivalentul salariului brut aferent acelor posturi direct către bugetul de stat, fie redirecționează jumătate din această sumă către achiziția de produse sau servicii realizate de Unități Protejate.
Și aici intervine nu doar litera legii, ci spiritul ei. O Unitate Protejată Autorizată este o formă de organizare economică, în care cel puțin 30% dintre persoanele implicate au dizabilități, iar timpul lor de lucru reprezintă minimum 50% din totalul activității. Poate părea o formulare tehnică, dar, în esență, este vorba despre un principiu simplu: să dai o șansă reală, nu din obligație, ci din convingere.
A lucra cu o Unitate Protejată nu înseamnă să faci un compromis de calitate
Eu sunt Andrei Popa, fondatorul Squeeze It – Unitate Protejată. Sunt tetraplegic jn urma unui accident de sport. Nu îmi pot folosi picioarele și am mobilitate limitată în mâini, dar am reușit, împreună cu o rețea de colaboratori, să construim proiecte care susțin companii din toată țara. Facem campanii de publicitate outdoor, creăm design grafic, dezvoltăm conținut educațional pentru spitale afișat pe display-uri digitale și ne implicăm în promovarea prin radio, cinema, TV sau online.
Colaborez și cu persoane cu alte forme de dizabilitate, cum ar fi deficiențe de vedere, mobilitate redusă, limitări cognitive sau neurologice. Fiecare dintre acești oameni aduce în proiecte o voce diferită, o soluție neașteptată, o perspectivă pe care altfel nu am fi avut-o. În această diversitate stă forța noastră.
A lucra cu o Unitate Protejată nu înseamnă să faci un compromis de calitate. Dimpotrivă, înseamnă să alegi conștient să investești în valoare umană. Să transformi o obligație legală într-o formă autentică de responsabilitate socială. Să înțelegi că un CSR adevărat nu se face doar cu bugete, ci cu inimă și cu decizia de a da șanse reale unor oameni care pot contribui altfel, chiar dacă viața i-a pus în fața unor limite.