Inteligența artificială a ieșit din paginile romanelor SF și bate la ușa realității.

De la presa tipografica la WWW

Dacă aruncăm o privire fugitivă peste istoria ultimului mileniu, putem identifica cel puțin două momente pe care le-am putea denumi, fără frica de a greși, ca fiind momente de cotitură în ce privește capacitatea noastră ca civilizație de a produce și a consuma informație. Este vorba de inventarea presei tipografice și a World Wide Web.

Amândouă invențiile au avut, la timpul lor, un impact decisiv în democratizarea accesului la informație. La doar o jumătate de secol după ce Gutenberg și-a folosit invenția pentru a tipări o Biblie, fuseseră deja tipărite 12 milioane de cărți. Iar Internetul a fost sursa și mediul de transmitere a unei efervescențe creatoare similare: la doar 25 de ani după ce Tim Berners-Lee a creat prima pagină web, există peste 5 milioane de terabytes (TB) de informație accesibilă pe Internet .
Dar dacă în tot acest timp omenirea s-a ajutat de mașini pentru a produce și a consuma tot mai multă informație, mașinile nu ne-au fost de foarte mult folos în încercarea noastră, a fiecăruia, de a procesa și a înțelege mai bine fluxul de date cu care suntem bombardați zilnic.

Domenul inteligentei artificiale isi traieste acum o noua tinerete

Avem la îndemână motoare de căutare care clasifică informația pentru noi – într-un mod destul de limitat, totuși – însă până acum nu ne-am putut folosi de mașini care să proceseze și să găsească singure sensuri noi în marea de date existente, mașini care să-și poată construi singure o imagine asupra mediului informațional în care „trăiesc”, și să acționeze în consecință pentru binele nostru. Într-un cuvânt, mașini care să se comporte într-un mod pe care noi oamenii l-am numi inteligent.

Însă dacă privim doar la activitatea ultimilor ani, putem spune că domeniul inteligenței artificiale își trăiește acum o nouă tinerețe. Cu toate că fundamentele teoretice ale acestei discipline au fost instalate încă de prin anii 1940-50, modelele folosite în general în practică până prin 2010 – rețele neurale artificiale și altele – erau destul de primitive în contextul problemei de care discutăm, și anume aproximarea funcțiilor cognitive ale creierului uman. Iar modelele mai sofisticate – un exemplu este rețeaua neurală multistratificată, sau adâncă (deep neural network)– deși descrise teoretic, s-au lovit de o serie de impedimente de ordin practic, pe care abia în ultimii câțiva ani am început să le înlăturăm.
Cloud computing si open source, noile motoare de lucru

Pe de o parte, avem mult mai multă informație la dispoziție – iar informația reprezintă exemple din care algoritmii pot învăța. Pe de altă parte, avântul luat recent de către cloud computing a adus capacitatea de procesare absolut necesară pentru antrenarea într-un mod fezabil și practic a modelelor de inteligență artificială.

Vorbim aici atât de putere de procesare „brută” cât și de module hardware specializate care devin disponibile din cloud, în număr semnificativ, foarte potrivite pentru astfel de scenarii.

Un alt ingredient este dat de dezvoltarea unui număr de componente software open source destinate descrierii și antrenării mai ușoare ale acestor tipuri de modele, folosind capabilitățile hardware și informația de care am vorbit.

Avem de dat raspunsuri la intrebari foarte grele

Efectul cumulat al acestor factori a fost dramatic. Modele de tip deep learning sunt folosite astăzi cu succes în domenii foarte diverse, de la analiză automată a imaginilor, voce, limbaj natural, până la jocuri, criptografie, sau vehicule autonome.

De exemplu, modelele folosite de Microsoft pentru recunoașterea de limbaj natural au devenit la fel de precise ca și un interlocutor uman. Iar anul acesta un program denumit AlphaGo, dezvoltat de Google, a învins pentru prima oară într-un meci de Go un mare maestru în acest dificil sport al minții, lucru care era anticipat că nu se va putea realiza înainte de 2020. De asemenea, o serie de companii lucrează febril, cu rezultate încurajatoare, la autovehiculul ce se va putea conduce singur.

Însă tot acest avânt face să se întrezărească, mult mai repede decât ne așteptam, un viitor în care va trebui să dăm răspunsuri la anumite întrebări foarte incomode, de ordin etic și nu numai.

• Este oare o idee bună să dezvoltăm algoritmi care pot analiza cantități enorme de date și pot ajunge la concluzii care nu ne plac?
• Cum putem verifica faptul că inteligența artificială nu este folosită cu scopul de a face rău? Cine ar trebui să decidă cum și cine are acces la noile descoperiri?
• Ce vom face atunci când mașinile vor deveni la fel de capabile ca și noi în a lua decizii de ordin general, nu doar legate de un anumit domeniu cum ar fi jocul de Go sau conducerea unei mașini?
• Suntem oare pregătiți să nu mai fim singura sursă de inteligență pe această planetă?

Accesul la inteligența artificială trebuie la rândul său democratizat

Cu siguranță nu am ajuns încă la acel moment important; însă, în lumina celor mai recente eforturi în domeniu, sunt câteva lucruri care se impun a fi făcute de pe-acum.

Unul dintre acestea este să construim un context care să asigure transparența eforturilor de cercetare și dezvoltare în domeniu. În acest sens, constituirea în septembrie 2016 a organizației Partnership on Artficial Inteligence, care numără printre membrii săi fondatori Microsoft, Google, Amazon, Facebook sau IBM este un prim semn încurajator.

Dar la fel de important este să nu lăsăm dezvoltarea inteligenței artificiale doar în grija acestor companii. Dacă vrem ca această tehnologie să fie benefică pentru societate, este necesar ca ea să fie accesibilă pentru cât mai mulți oameni, la fel cum cărțile tipărite sau Internetul au adus atâtea beneficii tocmai pentru că au deschis mințile a milioane de oameni și nu doar ale unor privilegiați.
Altfel spus, la fel cum s-a întâmplat cu accesul la informație, accesul la inteligența artificială trebuie la rândul său democratizat.

Viitorul ne rezerva multe oportunitati in domeniul AI

Prin vocea CEO-ului său, Satya Nadella, Microsoft și-a făcut din acest scop – democratizarea inteligenței artificiale – o parte integrală a misiunii sale. Microsoft oferă acces gratuit la Azure Cloud pentru cercetătorii din domeniu, prin programul Microsoft Azure for Research.

Oferă de asemenea ca open source același software – sub denumirea Microsoft Cognitive Toolkit – pe care-l folosește și în cadrul soluțiilor proprii de recunoaștere de imagini, video, sunet, analiză de limbaj ș.a.m.d evidențiate în Windows 10, Cortana, Skype, Bing, Xbox și altele.

De asemenea oferă dezvoltatorilor de aplicații de pe toate platformele posibilitatea – inclusiv gratuită – de a adăuga inteligență artificială în produsele proprii, prin intermediul Microsoft Cognitive Services.

Inteligența artificială a ieșit din paginile romanelor SF și bate la ușa realității, iar viitorul apropiat ne rezervă multe oportunități. Depinde doar de noi dacă vom ști să le folosim pentru a crea o lume mai bună.