Autor: Dragos Panainte

La bună regăsire ! Eu și pisica lui Schrödinger suntem bine, mulțumesc de întrebare!

Dacă vă mai amintiți spuneam, în aprilie, că anul 2024 stă sub semnul paradoxului lui Schrödinger pentru că vom asista simultan la două discursuri nu vor face altceva decât să sporească tensiunea în cadrul organizațiilor. Pe de o parte, angajații vor trăi cu spectrul posibilelor concedieri și contracții ale pieței IT ceea ce îi va face mai vulnerabili în a accepta oferte de muncă mai slab plătite, iar unii angajatori o vor simți din nou „că sunt la butoane” și nu vor ezita să-și impună propriile reguli.

Se pare că numărul 25 al revistei PIN loves Schrödinger’s cat pentru că anunță „pisicește” – încetinește IT-ul românesc! Ca atare, vă propun ca în articolul de față să ne ocupăm și de actorii industriei IT – acei angajați care în această toamnă vor număra…tranzițiile profesionale și care poate nu știu cum să facă acest lucru cu echilibru și încredere în forțele proprii ! 

O să încep articolul făcându-vă o mărturisire: subiectul lui mi-a fost inspirat de ce s-a întamplat la ultimul Community Gathering organizat de People of Tech Iași & Fab Lab Iași. Mai exact, atunci am sesizat că multă lume a dat skip la a fi prezentă la reuniune – semn că încă suntem departe de ce înseamnă spiritul viu al unei industrii / comunități locale de IT și că poate la mijloc sunt și alte „rezerve” pentru care lumea nu a dat join !

Dacă industria traversează turbulențe care îi poate afecta pe actorii ei – totuși de ce lumea nu e împreună împărtășind impresii, conectându-se unii cu alții, căutând proactiv soluții și, de ce nu, vulnerabilizându-se și povestind despre ce li se întamplă acum în mod onest și deschis ?

Ca să facem discuția și mai provocatoare, vă propun să facem următorul exercițiu imaginar – se ia și se amestecă într-un bol de sticlă următoarele elemente: 

• una bucată „personalitate”
• un litru de „așteptări de rol”
• un kg de „ce-o să zică lumea”
• niște zeamă de lămâie amestecată cu puțină „inadecvare”
• și puțină drojdie pentru a dospi cum se cuvine „vulnerabilizarea”.

După ce le amestecăm bine rezultă următoarea compoziție/situație de viață: la tine în companie lucrurile sunt din ce în ce mai nesigure și deja începi să-ți faci griji cu privire la stabilitatea jobului și a veniturilor lunare. Față de familie, colegi și de grupul de prieteni (mulți tot din industria IT), păstrezi aparențele că, deh, personalitatea e o mască ! Ai aflat tu că în spatele unei măști poți mima fericirea și stabilitatea fără ca cineva să se prindă – așa că mergi la sigur cu strategia asta ! Nimeni nu trebuie să știe ca ești nesigur pe tine și viitor, că ești în pragul unui burnout ori că există pericolul să nu mai poți susține stilul de viață mișto cu care te-ai obișnuit în ultimii ani ! 

Știi de la părinții tăi – mai ales de când erai mic – că trebuie să avem grijă mereu la „ce-o să zică tanti Florica de la 3” când tu vii acasă doar cu premiul doi și nu cu coroniță ! Atunci ai aflat că toată lumea are așteptări de la tine, că toți vor să performezi în rolurile pe care tu ca adult responsabil și vindecat ce ești ☺ ți le-ai asumat: să fii un soț model, un tată perfect pentru copiii și un fiu care să-i facă mândri pe părinții tăi ! Într-un cuvânt, există așteptări de rol și e vai și amar de tine dacă „dezămăgești” pe cineva pentru că gura lumii doar pământul o astupă ! 

Nu e de mirare că cu așa presiune socială pe tine, pe stilul tău de viață, prima reacție a creierului limbic e una de freeze – pericolul nu există și dacă nu vorbesc despre ce simt și prin ce trec, după un timp, toate vor reveni la normal fără nicio intervenție ! Din păcate, lumea asta rea și crudă a uitat să-ți mai spună că „inadecvarea” socială e una dintre cele mai grave „boli” ale momentului. 

Să fii inadecvat înseamnă să nu ai curajul să recunoști față de tine că lumea se schimbă, că nimic nu mai este sigur și că tu poți fi onest cu tine și să iei în calcul…o tranziție profesională (upskiling ori reskiling) cu curaj, naturalețe și „vulnerabilizare” ! Fără să-ți mai faci griji de „ce-o să spună comunitatea” când          îi anunți că la tine în companie se fac disponibilizări și că e posibil să fii pus pe lista scurtă, când participi la toate întâlnirile din comunitate ca să faci networking activ și să-ți anunți disponibilitatea tuturor pentru o posibilă colaborare ! 

Știu, e greu, să faci lucrurile diferit de cum ai fost învățat pentru că vulnerabilizarea nu e ușor de gestionat – nimănui nu-i place să admită în forul lui interior că viața lui traversează niște turbulențe și că „îți dorești să fii ajutat” – fie cu o vorbă bună, cu un sfat, cu o recomandare profesională sau, de ce nu, cu o propunere îndrăzneață de a face parte dintr-un nou start-up. 

Poate peste ani – recitind aceste rânduri – te vei felicita că ți-ai ascultat intuiția și sfatul unui coleg de breaslă care te-a îndemnat să te deschizi și vulnerabilizezi, să vii mai des în mijlocul comunităților tech & people pentru a iniția un nou capitol din viața ta ! 

Dragoș Panainte, terapeutul de serviciu și pisica neastâmpărată a lui Schrödinger