De ce?

În anul 1999 inițiam un amplu proiect legislativ, etapizat pe 15 ani, pentru creșterea industriei de IT și comunicații. A dat rezultate foarte bune, contribuția la PIB a acestor două domenii fiind azi de 5,4%. În anul 2000 lucrau în domeniu aproximativ 3.000 de persoane. Facultățile de profil pregăteau 2.000 de absolvenți pe an și rata de emigrare era de 2.000 de specialiști pe an. Consumul intern de hardware era scăzut iar cel de software se rezuma aproape exclusiv la zona publică. Astăzi lucrează în domeniu peste 120.000 de specialiști, fiind printre cei mai bine plătiți specialiști din România.
Indiferent de cum par a arăta lucrurile acum, până la sfârșitul deceniului numărul developerilor va fi substanțial redus. Evident, dacă vorbim de o tranziție finanțată public, ea va trebui să aibă rezultate cu beneficii publice. Atunci când am anulat impozitul pe veniturile programatorilor și anularea accizelor la electronice și electrocasnice, au existat voci care au spus că sunt forme de subvenție. Am demonstrat că nu vorbim despre o subvenție ci despre o investiție. Cu programul de tranziție pe care îl propun, tot o investiție vom face.
În același timp, trebuie să valorificăm în continuare resursa umană de care dispunem, să o specializăm în domenii în care avem o șansă să ne dezvoltăm și să suplinim efectul scăderii în PIB ca urmare a declinului lohn-ului în acest domeniu. Mai mult, este important să învățăm din erorile făcute în trecut și să acordăm granturi numai acelor companii care au rezidența fiscală în România și dezvoltă produse de proprietate intelectuală proprie.
Astăzi atât domeniul IT cât și cel al comunicațiilor au devenit domenii de infrastructură. Mai mult, în România IT-ul a urmat, din păcate, trendul general al economiei intrând masiv în zona lohn-ului, pe care ne-am obișnuit să îl numim frumos outsourcing. De fapt, lohn sau outsourcing se reduce în industria de IT la organizarea unei afaceri de subcontractare parțială sau totală a realizării unui produs sau a derulării unui serviciu punând la dispoziția contractorului a forței de muncă angajată de entitatea care face obiectul contractului. Cu alte cuvinte vorbim despre închirierea timpului de lucru al angajaților. România prezintă interes pentru lohn dintr-un motiv simplu: timpul de muncă închiriat este mai ieftin decât al unui salariat echivalent în țările în care o entitate economică dezvoltă produse și servicii proprii. Astăzi doar 20% dintre companiile în domeniu dezvoltă produse de proprietate intelectuală, iar multe dintre ele susțin cercetarea și dezvoltarea cu divizii consistente care lucrează în lohn. Nu suntem singura țară care face azi lohn în industria de IT. Cei mai mari furnizori de asemenea servicii sunt India și Brazilia, iar în regiune Ucraina și Polonia. Acum doi ani, India formula o strategie de trecere de la industria de IT la cea de AI. Polonia are și ea un asemenea program. Ambele țări estimează o pierdere masivă a locurilor de muncă în zona de software development și adevărul este că a apărut o generație nouă de proiecte care se bazează pe inteligența artificială, asistă stadiul de analiză, arhitectură, generează cod într-un limbaj oarecare și asigură o testare primară. În curând, o echipă formată dintr-un analist, arhitect, un proiectant de interfețe, un programator și doi testeri vor putea aborda aplicații de dificultate medie fără probleme. Cam în felul în care acum sunt generate aplicațiile web de complexitate mică și medie. Mai ieftin și mai sigur decât așa nu se poate. Cel puțin deocamdată.

Cum?

În condițiile în care cererea de developeri va intra în declin, măsurile legate de retenția lor în țară își vor pierde importanța. Pentru a le menține, va trebui să facem o translatare graduală a lor către domenii înrudite. Cele pe care le putem dezvolta în România, pentru că avem un sistem de formare academică bun și un număr de specialiști și de companii care pot produce tranziția și pentru că putem crește piața internă în aceste direcții, sunt: inteligența artificială, securitatea informatică și industria jocurilor electronice.
În toate cele trei cazuri acordarea de comenzi din partea administrației publice pentru produse și servicii software dezvoltate de companii cu rezidența fiscală în România va conta foarte mult, ducând la creșterea lor, la testarea soluțiilor în situații reale, la alimentarea sistemelor de inteligență artificială cu un volum rezonabil de date și la asigurarea interoperabilității aplicațiilor astfel realizate.
Pentru a descuraja proliferarea lohn-ului în acest domeniu, programele de mai jos vor adresa doar companiile cu rezidența fiscală în România. Suma pe care o consider îndestulătoare la limita care o face acceptabilă este de maximul 100 M€/an și ea trebuie acordată pe baza unui punctaj cât mai obiectiv cu putință și pentru fiecare subcapitol în parte de către o construcție instituțională independentă despre care voi vorbi în capitolul despre dezvoltarea ȘTIM.

Programul pentru Inteligență artificială (500 M€ – 6 ani)

1. Cercetare fundamentală
2. Dezvoltarea învățământului de reconversie (postuniversitar)
3. Subprogramul pentru sănătate
   • Controlul stării de sănătate și depistarea timpurie a bolilor
   • Diagnoză primară
   • Dispecerizarea tratării bolilor și activitățile de call center.
4. Subprogramul pentru agricultură
   • Controlul creșterii plantelor în sisteme
   • Trasabilitatea produselor agricole și încadrarea lor în standarde
   • Predictibilitatea producțiilor agricole în agricultura de precizie
5. Subprogramul pentru localități inteligente
   • Controlul inteligent al traficului
   • Acces și plăți bazate pe recunoaștere facială
6. Subprogramul pentru inteligența artificială în securitatea informatică
7. Subprogramul pentru inteligența artificială în domeniul jocurilor electronice
8. Granturi pentru crearea de startup-uri cu rezidență fiscală în Români
9.  Stimularea produselor de proprietate intelectuală dezvoltate de companii

Aceste programe vor fi însoțite, acolo unde este necesar de o construcție legislativă care să simplifice drumul lor în lumea reală și să le asigure stabilitatea.