Starea de fapt este aceea că numărul de absolvenți nu este suficient pentru a acoperi cererea de locuri de muncă din domeniul IT, obligând companiile să recruteze studenți care nu și-au terminat stagiile de pregătire, sau absolvenți și studenți din domenii conexe sau fără nici o legătură cu IT-ul.
Școala îți dă un orizont dincolo de liniile de cod pe care le scrii
Zilele acestea am avut deosebita ocazie de a fi invitat la una din cele mai interesante conferințe ale industriei IT în Iași, organizată de ABSL. Spun interesantă din punct de vedere al ideilor expuse și de calitatea umană și profesională a invitaților. Fără a îmi exprima simpatia sau aprecierea părtinitoare față de o prezentare sau alta, consider că toate expunerile au adus la lumină studii de caz, modele și practici frecvente din cadrul companiilor prezente, cu scopul îmbunătățirii calității serviciilor și produselor prin adăugare de plus valoare oamenilor.
S-a vorbit mult despre educație și problemele ei, fără acuze directe, dar nici cu soluții concrete. Faptul că absolvenții sunt din ce în ce mai slab pregătiți tehnic, pentru o ofertă din ce în ce mai mare de locuri de muncă, nu surprinde pe nimeni. Legea economică fundamentală a cererii și ofertei se răsfrânge în mod direct, și în educație, asupra calității „produselor finite”. Justificări sunt multe și se pot născoci pentru fiecare caz în parte, atât cele trecute cât și cele ce vor veni. Starea de fapt este aceea că numărul de absolvenți nu este suficient pentru a acoperi cererea de locuri de muncă din domeniul IT, obligând companiile să recruteze studenți care nu și-au terminat stagiile de pregătire, sau absolvenți și studenți din domenii conexe sau fără nici o legătură cu IT-ul.
În tot acest context, voi începe cu un mesaj simplu și direct pentru angajatorii IT: lăsați studenții să vină la școală. Școala este un exercițiu la urma urmei cu bune și rele. Chiar dacă un profesor poate face o greșeală, studentul are abilitatea de a vedea sau căuta un răspund dincolo de ea. Șefii pot face, sau solicita în mod eronat tehnic efectuarea anumitor operațiuni. Școala este un exercițiu de a învăța ceva nou tot timpul și de a lua contact cu noțiuni pe care probabil nu iți imaginezi că le vei folosi vreodată, dar măcar ai un orizont dincolo de liniile de cod pe care le scrii.
Angajatorii sunt cei care pot iniția și susține cursuri profesionale în instituțiile de învățământ
Școala este dincolo de tehnologii o sursă de noțiuni fundamentale. Fiecare își face treaba așa cum crede de cuviință, dar a stipula că studenții sau absolvenții nu sunt suficient de bine pregătiți, nu ține neapărat de profesor-programa-metodă, ci și de implicarea studentului, uneori dincolo de prezența sa fizică.
Dincolo de scandalurile mediatice, justificate de trecutul academic tenebros al unor politicieni, cred că este foarte important pentru companii să își trimită angajați cheie să urmeze studiile de doctorat. Aceștia sunt cei care vor depune un efort semnificativ pentru a crea ceva. Ei vor învăța să fie originali și coerenți, constituind în timp furnizorii de prezentări comerciale și instruire în companie, potențiali baze de cunoștințe, poate de multe ori contestabile tehnic dar, imbatabile prin implicare. În același timp, strategic, ei sunt cei care pot iniția și susține cursuri profesionale în instituțiile de învățământ. Universitățile sunt deschise la colaborare, studenții sunt pragmaticiși, chiar dacă unii consideră că astfel de cursuri opționale sau facultative sunt fără punctaj, vă garantez că majoritatea profesorilor implicați în astfel de colaborări, apreciază prin note de laborator sau bonusuri rezultatele obținute la cursurile facultative.
O altă temă dezbătută la conferință a fost aceea că profesorii sunt justificat demotivați, atât timp cât salariile lor sunt mai mici decât a proaspeților absolvenți din domeniile IT&C. Media justifică în acest fel faptul că nu mai sunt profesori la facultățile cu profil de IT sau cei noi nu mai apar. Această este o problema sistemică și vom fi nevoiți în câțiva ani să reducem numărul de studenți de la specializările IT pentru că nu o sa mai avem cadre didactice care să susțină activitățile curriculare. Da, acest fapt poate fi în avantajul școlilor private de formare în domeniile IT. Dar multe dintre ele se bazează pe resurse externe, care la un moment dat sunt epuizabile.
O companie nu poate plăti un profesor dar îl poate implica în proiecte de cercetare sau stagii de practică
Un cadru didactic este apreciat prin ceea ce face la ore dar evoluează în cariera prin ceea ce scrie. Cadrul legal limitează nivelul de salarii al cadrelor didactice, iar o companie nu poate plăti un profesor pentru ceea ce face la ore. Nu este moral și nici etic. Dar poate colabora cu profesorii. Îi poate implica în proiecte de cercetare, stagii de practică sau chiar în elaborarea de articole și cercetări, în realizarea de modele și optimizarea unor procese de afaceri. Profesorii pot aduce o idee diferită în firmă. Poate buna sau poate rea. Și dintr-o idee rea poți învăța o cale pe care să nu o urmezi. Există multe exemple în companii de implicare a profesorilor din universitate în procesele de cercetare dezvoltare, instruire sau pur și simplu consiliere. Soluția unor salarii mai mari nu este rea, dar cred că esența este aceea de a obține venituri mai mari. La o simplă analogie constatăm că cele mai bune instituții de învățământ sunt în țările dezvoltate, dar asta nu pentru că profesorii au salarii de la stat, ci pentru că majoritatea profesorilor colaborează cu companii, implicându-i în aceste proiecte pe doctoranzi și studenți.
Universitățile sunt prea inflexibile pentru a deveni furnizori de educație life-long
Aprofundând latura mercantilă a expunerii curente, putem recunoaște că în același timp profesorul implicat în proiecte cu o companie este cel care poate deveni un recrutor aducându-i cu el pe cei mai buni studenți pe domeniul său. Drumul lung către o schimbare este alimentat de mentalități diferite, principii, personalități și cadru legal. Comunicarea dintre mediul privat și academic este un pas timid, aproape necesar spun unii, dar dincolo de dialog, companiile care vor reuși să acționeze primele vor avea de câștigat pe termen lung.
Legea lui Moore cu privire la evoluțiile tehnologiei ne aduce din nou la eterna controversă: teorie versus practica. Un angajat bun este specializat pe o anumită tehnologie care poate dispărea în timp. Fără principii teoretice, pe care le poate obține și în facultate, productivitatea sau chiar utilitatea angajatului poate suferi modificări majore în contextul schimbărilor de tehnologie. Evoluția sa poate fi îmbunătățită prin cursuri interne sau de la furnizorii educaționali privați. Universitățile sunt prea inflexibile pentru a deveni furnizori de educație life-long. Self-learner-ii sunt puțini, iar cei care nu vin la școală cu atât sunt mai puțini obișnuiți cu acest exercițiu. Văd la mulți tineri absolvenți o mulțumire de ceea ce fac și unde au ajuns. Le plac job-urile lor uneori, în mod greșit generalizat, considerate bine plătite. Sunt puțini,în schimb, cei care văd dincolo de ecran. Sunt prea mulți cei care se bucură de o pauză din lupta cu un viitor incert. Sunt prea mulți cei care nu fac nimic pentru a depăși prezentul și liniștea zilei de mâine. Uneori absolvenții nu doresc mai mult, pentru că le lipsește însăși esența culturii antreprenoriale.
Învățământul este departe de celebrul „I know kung-fu” (Matrix, 1999) și, chiar dacă nu toți avem „chemare”, mulți sunt cei ce pot însămânța o idee sau un vis în mintea studenților. Totul este să fim lăsați să ne întâlnim cu ei.
