Autor: Mihai Mocanu, CMO Adservio

Nu ești destul de bun. Nici n-ai să fii vreodată. Mereu e cineva într-o poziție superioară, plătit mai bine, cu skill-uri la care doar visezi. Tu de ce nu ești ca ei? Gândul te macină. A apărut deja o nouă tehnologie, alte tool-uri. Nu le știi? Poate deja ai devenit nerelevant. Managerii, colegii văd și te evaluează. Mereu e cineva care face asta. Și cel mai dur evaluator ești chiar tu. Poate nu ții pasul, poate te faci de râs. Oare nu cumva și ce ai obținut până acum e fără merite? Senzația imposturii e o piatră grea. 

Feed-urile de pe telefon îți confirmă inadecvarea. Corpul tău nu e îndeajuns de lucrat. Hainele, ceasul lasă de dorit. Sunt 50 de story-uri cu tipi macho și tipe explodând de senzualitate, iar tu… Mașina ta are prea puțini cai, vacanța din Grecia, modestă. Toți în afară de tine sclipesc de fericire, mulțumire, prosperitate. Și atunci, vrei și tu mai mult. Nimic din ce ai nu mai pare suficient. În fond, valoarea oamenilor se judecă acum după net worth. Ce-ți intră pe card și beneficiile de la companie, oricât de ok ți s-au părut la început, sunt prea puțin.

Dacă iureșul ăsta mental te consumă enorm, nu ești singurul. Bine ai venit în absurdul lumii actuale. Dincolo de măști, de seriozitatea din meeting-uri, o mulțime de alți oameni se simt la fel. Li se pare că fac insuficient, că le lipsește mereu ceva. Sunt copleșiți de accelerarea sufocantă a realității, de confuzia valorilor. Și pentru ei, totul devine imprevizibil și amenințător, un rău viitor, nedefinit, față de care se simt complet expuși. Insatisfacția, anxietatea acaparează și mințile altora, sub un imens val de aparențe.

Ce ai putea să faci tu? Resemnarea nu e o variantă. Ceea e simți nu e o fatalitate. Ai oricând șansa să adopți o atitudine diferită față de ce îți este exterior, de ceea ce nu poți influența. Dacă privești mai adânc natura realității, ai putea să descoperi că multe griji, nemulțumiri, neajunsuri sunt doar produsul imaginației tale. Indiferent de cât de mult te simți presat la job ori acasă, ai libertate absolută în definirea valorilor tale. Prin prisma căreia să navighezi mult mai lejer printre provocările lumii actuale. E o atitudine care n-a fost inventată acum. Nu e contentul vreunui influencer, luată de la life coaches, de pe net. Izvorăște din gândirea unor oameni care au trecut prin aceleași provocări ca și tine. Acum 2.000 și ceva de ani. 

Stoicismul, sau cum găsești serenitatea în haos

„Unele lucruri sunt în puterea noastră, în timp ce altele nu”, asta e esența stoicismului, răspunsul anticilor la senzația că lumea se mișcă mai repede decât ar trebui. Anxietatea n-a fost inventată de noi. Nici presiunea de a avea mai mult, de a părea mai de succes decât suntem în realitate. Gânditori ca Epictet, Seneca sau Marcus Aurelius au înțeles că ei, precum contemporanii lor, aveau nevoie de un set de atitudini și valori ușor de înțeles și de aplicat. Așa au venit cu un ghid practic pentru ancorarea sinelui în ceva stabil și sănătos.

Stoicismul e necomplicat și nu ține loc de terapie pentru traume. Dar ce pare simplu, chiar simplist pentru unii, poare fi extrem de util pentru foarte mulți oameni copleșiți de nevoi concrete. Așa cum poate ești și tu. “În puterea noastră se află părerea, motivația, dorința, aversiunea și, într-un cuvânt, orice ne aparține; nu sunt în puterea noastră corpul nostru, proprietatea, reputația, funcția și, într-un cuvânt, orice nu este de la noi”, zice limpede grecul Epictet. Indiferent de opinii, credințe personale, această constatare pare dezarmant de firească și validă. Odată adoptată, e o viziune care schimbă cu totul felul în care răspundem provocărilor din jurul nostru. 

Ține de noi să fim mulțumiți cu ce avem, să nu ne mâniem fără pricină, să nu jinduim după obiecte mai scumpe, poziții mai înalte care, odată obținute, ar naște alte dorințe, într-o cronică insatisfacție. Asemenea, în loc să ne agităm pentru emoțiile, părerile deformate ale celorlalți față de noi, înțelegem că liniștea, valoarea individuală ni le putem da singuri. Trecând mai ușor față de tensiuni artificiale. 

„Suferim mai des în imaginație decât în realitate”, ne învață cu blândețe Seneca. De câte ori nu ți se întâmplă asta? Socotește câte motive ridicole de nefericire ai. Ai crezut că dacă ai obține cutare lucru, dacă s-ar întâmpla o anume situație, totul ar fi mai bine (deși e mereu neclar acel “mai bine”). Și n-a fost așa, mereu ai simțit în continuare o insuficiență. Acceptând doar lucrurile din puterea ta și depășind cu seninătate, reziliență pe lângă ce nu poți influența, totul devine mai ușor de suportat. Lucrurile se limpezesc de la sine, o împăcare binevenită se așează în mintea ta.

Ești mult mai bine decât crezi. Sau poți deveni

Statistic, în fiecare secol sunt războaie, pandemii nimicitoare, cataclisme naturale, crize financiare. La fel, în compania ta vor fi cu certitudine proiecte ratate, conflicte. Știi sigur că vor veni, dar nu când, sub ce formă exactă. Și nu ține de puterea ta să le oprești. De asta nu are rost să îți faci griji. În loc de anxietăți inutile, mai bine te concentrezi pe clipa asta. Aici și acum e viața ta. Stă în puterea ta să te bucuri de ea, de ce ai obținut până acum și, mai ales, de ceea ce ești ca om.

Singurul lucru pe care merită să te concentrezi ești tu însuți. Fii drept și bun cu prietenii tăi, onest, determinat, calm – ne învață bunii stoici. Nu te lăsa condus de emoții de moment, de furie ori invidie. Stă în puterea ta să reglezi asemenea porniri inutile. Practică o ignoranță cultivată față de ce nu poți preveni sau schimba, echilibru față de momentele mai mult sau mai puțin faste ale vieții. Trăiește o viață mai simplă, primește cu demnitate și stăpânire de sine orice încercare. Acceptând inevitabilitatea schimbării, finitudinea naturală a vieții. Pare puțin, dar e suficient cât să ai o viață mult mai bună decât acum. Vei fi într-un contact mai bun cu tine, vei deveni un tovarăș mai înțelegător și mai blând pentru ceilalți.

Într-o lume a citatelor gratuite, postate doar pentru că sună interesant, vorbele marilor stoici ar putea fi mai folositoare. Fiindcă tocmai asta e frumusețea lor – sunt utile oricând, oricui. Îmi permit să împărtășesc câteva aproape de sufletul meu. Epictet: „Nu contează ce ți se întâmplă, ci cum reacționezi la asta”, „Niciun om nu este liber dacă nu este stăpân pe sine”, „Este înțelept acela care nu plânge pentru lucrurile pe care nu le are, ci se bucură pentru cele pe care le are”.

Merită să încheiem cu ultimul mare stoic, Marcus Aurelius: „Tot ce auzim este o opinie, nu un fapt. Tot ce vedem este o perspectivă, nu adevărul.”, „Gândește-te la tine ca și cum ai fi mort. Ți-ai trăit viața. Acum, ia ceea ce a rămas și trăiește-o în mod corespunzător. Ceea ce nu transmite lumină creează propriul întuneric.”. Poate încă mai ai dubii că omul ăsta avea suficientă experiență de viață ca să spună ceva relevant pentru tine, pentru alții. Era de meserie împărat.