Autor: Oliviu Matei, fondator HOLISUN și prof. univ. dr. ing. la Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca

Inteligența artificială este, în opinia mea, unul dintre cele mai democratice instrumente create de umanitate. Nu pentru că este egal, ci pentru că poate aduce egalitate — acolo unde resursele educaționale sunt limitate, unde profesorii lipsesc sau unde accesul la informație era cândva un privilegiu. În proiectele de cercetare europeană la care am participat, am văzut cum platformele bazate pe AI pot oferi conținut adaptiv, traduceri automate și evaluare în timp real pentru cursanți din medii complet diferite. 

Iar în contextul unei forțe de muncă în continuă schimbare, AI-ul poate deveni un mentor omniprezent și omniscient — oferind învățare adaptată, personalizată, la orice oră, fără a epuiza resursele umane sau financiare.

Tot AI a redefinit noțiunea de „client”. Nu mai vorbim despre mase, ci despre indivizi. În soluțiile pe care le-am implementat la HOLISUN, dar și în aplicații educaționale sau industriale, AI-ul ne-a permis să înțelegem comportamente, să anticipăm nevoi și să livrăm răspunsuri personalizate, nu doar generale.

Fiecare utilizator are parte de o experiență construită „pentru el”. În același timp, folosim AI pentru a analiza feedbackul în timp real, pentru a rafina interfețele și pentru a reduce fricțiunea în interacțiune.

Firesc, automatizarea vine cu beneficii, dar și cu temeri sociale. Evoluția tehnologică nu a dus niciodată la pierderea locurilor de muncă, deși profeți sociali au amenințat de fiecare dată societatea că se apropie de dispariția joburilor și de sfârșitul lumii. Dar oamenii s-au adaptat, au progresat și au făcut ceea ce doar oamenii știu – au creat valoare adăugată. Rolul demiurgic a fost de fiecare dată mai pregnant. 

Altfel spus, nu cred că AI „fură” locuri de muncă. Cred că le transformă. Iar cei care știu să lucreze cu AI-ul vor avea un avantaj uriaș. Din acest motiv, susțin activ crearea de programe universitare și postuniversitare care includ module de colaborare om-mașină, gândire computațională și etică tehnologică.

Avantajele competitive aduse de adoptarea AI

AI-ul oferă scalabilitate inteligentă, capacitate decizională augmentată și timp de reacție radical redus. Pentru noi, ca firmă tech și ca partener în proiecte europene, înseamnă că putem simula scenarii, testa ipoteze și anticipa rezultate înainte ca ele să se producă în realitate. În educație, AI-ul permite evaluări formative în timp real. În industrie, optimizează lanțuri de aprovizionare. În agricultură, previzionează recolte.

Practic, transformăm datele brute în acțiune informată — iar asta este, în sine, un avantaj competitiv major.

Sigur, toate acestea ridică dileme de natură etică. O voi spune direct: nu există AI neutru. Fiecare decizie algoritmică implică o alegere umană, fie că vorbim de setul de date, arhitectura modelului sau scopul aplicației. De aceea, în fiecare proiect în care folosim AI — fie în educație, fie în sănătate sau mediu — punem în centrul procesului următoarele principii: transparență, responsabilitate, echitate și control uman.
În plus, promovăm conceptul de „AI explicabil”, tocmai pentru a nu crea cutii negre care scapă controlului democratic. Iar atunci când impactul social este semnificativ, solicităm audit extern și implicarea stakeholderilor relevanți.

Nu putem ignora însă că cea mai mare teamă este că viteza va depăși înțelepciunea. Dar avansul tehnologic nu este periculos prin el însuși, ci prin faptul că reglementarea, educația și infrastructura morală rămân în urmă. Dacă nu cultivăm o cultură a responsabilității, riscăm să transformăm AI-ul din unealtă în armă.

Pe plan economic, mai există riscul concentrării puterii în mâinile unor corporații care controlează modelele de bază. Aici, Europa are un rol de echilibrare globală, prin inițiative ca AI Act și promovarea suveranității digitale.

Noua generație deja vede AI ca pe o unealtă

Predau de peste două decenii la Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca și această calitate mă onorează tocmai pentru că am constant contact cu noua generație și descopăr raportarea acesteia la tehnologie, la inovație și la cum ar vrea să arate viitorul. Pot spune astfel că studenții de astăzi au crescut într-o lume digitală și privesc AI-ul nu ca pe o tehnologie nouă, ci ca pe o unealtă firească.

Majoritatea folosesc AI pentru a genera cod, a rezolva probleme complexe sau a analiza date experimentale. Dar ceea ce contează este cum integrează spiritul critic și etica în acest proces.

De la catedră, provocarea este alta: să regândim pedagogia. Trebuie să ieșim din paradigma „livrării de conținut” și să devenim facilitatori ai învățării autonome.
În următorii 3-5 ani, mă aștept, întâi, la platforme educaționale adaptive, bazate pe AI. Apoi la un curriculum modular, personalizat după profilul cognitiv și la folosirea AI ca evaluator și co-mentor. Pe termen lung, mă aștept o reformă curriculară care va redefini însăși ideea de „examen” sau „diplomă”.

Consider, totodată, că, pe termen lung, vor conta mai puțin diplomele și mai mult agilitățile. Printre cele esențiale se numără gândirea critică și algoritmică, capacitatea de colaborare interdisciplinară și înțelegerea modelelor AI și a limitelor acestora. Nu trebuie ignorate însă etica decizională și responsabilitatea socială, dar mai ales empatia și relaționarea interumană. 

Sistemul educațional trebuie să fie modular, adaptiv și axat pe proiecte reale, interdisciplinare, în care elevii și studenții învață prin a crea, testa și itera. Totodată, trebuie introduse conceptele AI într-o disciplină de bază încă din gimnaziu. De aceea, împreună cu membrii grupului meu de cercetare am demarat o serie de cursuri alfabetizare AI pentru cercetători, cadre universitare și antreprenori.

Avem cu siguranță nevoie de un plan național de transformare digitală cu ADN educațional. Asta presupune dezvoltarea infrastructurii digitale în toate școlile și universitățile, formarea cadrelor didactice în utilizarea AI-ului în educație și susținerea cercetării aplicate și a startup-urilor AI prin granturi și politici fiscale. Mai mult, este nevoie de creare de consilii etice și grupuri de lucru interdisciplinare care să reglementeze utilizarea AI în domenii sensibile, dar și de o reformă curriculară care pune accent pe competențe, nu doar pe conținut.

Am început această analiză spunând că AI reprezintă unul dintre cele mai democratice instrumente create de umanitate, pentru că poate aduce egalitate. Dar așa ceva nu se poate întâmpla ca prin minune, cu speranță. Tocmai de aceea trebuie să formăm nu doar specialiști în AI, ci cetățeni pregătiți să trăiască și să lucreze într-o societate augmentată de AI.