Reflexul uman al sacrului se manifestă, inconștient, și în domeniul noilor tehnologii

Profesorul Nicu Gavriluță, despre gândirea și ideile transumaniste, societatea viitorului și cum Google sau Inteligența Artificială au devenit zeitățile domeniului tehnologic.
Profesor universitar doctor și fost decan al Facultății de Filosofie și Științe Social-Politice a Universității „Al.I. Cuza” din Iași, Nicu Gavriluță a lansat pe piață acum câteva zile volumul „Noile religii seculare”, având printre temele abordate si legătura noilor tehnologii cu vechile religii autentice, o abordare surprinzătoare, dar studiată serios în ultima vreme de sociologi si antropologi.
Un dialog pe acest subiect cu Dan Radu, redactorul șef al PINmagazine (întrebările au fost eliminate pentru cursivitatea textului)

Multe idei de tip religios s-au transferat în zona noilor tehnologii

Avântul tehnologiilor este mai puternic acolo unde este teren secularizat. Ideea cărții „Noile religii seculare” mi-a venit de la un film despre Mircea Eliade a lui Paul Barbăneagră, în care Eliade spune că tehnologia modernă și civilizația occidentală s-au dezvoltat printre altele grație desacralizării naturii, care a devenit astfel obiect de studiu, de investigație, pentru științe.
Pentru mine a fost surprinzător altceva, și asta e și teza cărții – și anume faptul că multe idei de tip religios s-au transferat și apar sub diverse forme de expresie și în cuprinsul domeniului noilor tehnologii – apar simboluri, mituri, ritualuri, idei.
Ne putem referi concret chiar la tehnologiile numite Internet, Google, Inteligența Artificială sau operațiunile simple desfășurate pe calculator, de genul preluării și stocării de date.
Ca să dau câteva exemple, chiar dacă sunt pastișe parodice, dar ele arată că reflexul religios al venerației a supraviețuit și în noul teritoriu:

• În Suedia, un student în filosofie a propus statului suedez înființarea Bisericii Copy-Paste. Copysmul trebuie să fie ca un act sacru accesibil omului modern – preluarea și stocarea informațiilor de pe internet ne asigură nouă nemurirea. Vom deveni nemuritori în măsură în care informațiile despre noi sunt păstrate undeva, într-un corp mult mai solid și mai rezistent decât cel uman. Iar actul CRT+C și CTRL+V sunt de fapt ritualuri religioase, repetabile, ce ne asigură această nemurire în Cyberspațiu.
• În Canada, în 2015, motorul de căutare Google este propus pentru a deveni fetiș prin excelență, obiect tehnic adulat, asemenea unui Dumnezeu modern. Ne amuzăm, dar Bi­serica Google, googlismul, are 3.000 de adepți și a fost recunoscută de statul canadian. Ei consideră că Dumnezeul lor, motorul Google, este singurul Dumnezeu a cărei existență a fost demonstrată. Avem rugăciunile Google, cele zece porunci și chiar Tatăl Nostru adaptat, „Google-ul nostru care ești în Spațiul Virtual etc” – sigur, e o pastișă ieftină, senzaționalistă, dar există așa ceva, o dorință de a replica spațiul religios autentic.  Noua divinitate își conduce credincioșii devotați „prin Valea Siliciului / a umbrei morții celorlalte motoare de căutare / fără frică”.
• Un american propune și el Biserica Calea Viitorului (Way of the Future), unde locul lui Dumnezeu este luat de Inteligență Artificială, „sfinții” sunt roboții, malefici sau benefici, iar patriarhii „bisericii” sunt corporațiile care finanțează cercetările în domeniul inteligenței artificiale – Apple, Amazon etc.

Dorința omului de a se împlini prin altceva decât prin el însuși se schimbă

Trecând dincolo de exemplele de mai sus, care pot fi puse și pe seamă parodiei, după cum am mai spus, există reflexul uman al sacrului care se manifestă, inconștient, și în domeniul noilor tehnologii – creând astfel o noua religie seculară.
Pentru că Imanentul este absolutizat în concret, iar tehnicul este fetișizat, reprezentat asemenea unei divinități – putem vorbi despre un cult pe dos.
Este un reflex fundamental uman, după cum spunea și Eliade – sacrul este un e­lement consubstanțial condiției umane.
L-au avut oamenii primitivi, îl vor avea și oamenii viitorului, dintr-o societate total tehnologizată. Dorința omului de a se împlini prin altceva decât prin el însuși se schimbă – în mod clasic are loc pe calea religiilor, dar uneori pentru oamenii deveniți atei sau indiferenți religios, locul acestor divinități este luat de tehnologie, ele sunt prețuite peste măsură, sunt fetișizate.

Cyberspațiul poate fi asimilat unei Catedrale, un spațiu prețuit în mod deosebit

Am identificat atitudini, acțiuni, fapte, legate de tehnologie care de fapt vin dintr-un registru religios, care sunt făcute de cei care creează sau utilizează tehnologia în mod inconștient.
Aici este subtilitatea prezenței sacrului în cadrul noilor tehnologii. În mod explicit, aceste simboluri sau teme religioase nu sunt formulate că atare – de pildă, un IT-ist nu realizează că activitatea lui are substrat religios și sacru, dar sociologi și antropologi francezi, precum David Le Breton, Philippe Breton sau Jean Claude Larchet, au interpretat-o în această cheie – universul virtual în care lucrează este ca o catedrală, pentru IT-ist este un spațiu sacru pentru că este prețuit în mod deosebit, el adulează acel loc; adună în acel spațiu sacru toate enstazele temporale, trecut (prin datele culese), prezent și viitor.
Fiind un expert în domeniu, el deseori ajută pe cei care au probleme tehnice sau de înțelegere, pe neofiți, asemenea unui preot.

Corpul uman este prea fragil pentru inteligența noastră. Ea trebuie transferată pe un avatar

Unde anume apare ciocnirea între etică și tehnologie? Ea apare mai pregnant atunci când se popularizează noile tehnologii sau cuceriri ale științei. Pu­blicul larg este foarte sensibil și chiar speriat de anumite salturi tehnologice, deoarece anumite principii etice sau va­lori ale vieții lor vor fi încălcate.
Cercetătorii din tehnologie trec peste aceste obstacole etice, dar găsesc justificări cercetării lor în ideea că etica trebuie adusă la zi în funcție de noile realități tehnice și sociale concrete.
Valori precum libertatea, adevărul, frumosul, binele, capacitatea de sa­crificiu, compasiunea – toate acestea vor rămâne, dar vor fi adaptate unei lumi dominate din ce în ce mai mult de tehnologie.
Tehnologia sacralizată nu reprezintă o religie autentică, veritabilă. Eu o numesc religie seculară pentru că preia simboluri și motive din religie, dar orizontul unei religii seculare marcate de tehnică este unul strict lumesc, nu depășește timpul. Nemurirea omului, ce va fi realizată cu ajutorul nanotehnologiilor și a biotehnologiilor, va presupune o simplă prelungire a vieții.
Ioan Petru Culianu spunea că corpul uman este prea mic, restrâns, pentru inteligența noastră, așa că o putem transfera fie într-un purtător alternativ, fie unul tehnic, precum un computer, fie într-un avatar aparent uman, și atunci cu totul altfel se va pune problemă nemuririi.
Va fi vorba de o supraviețuire a ceea ce avem esențial, dincolo de corpul nostru – supraviețuirea amintirilor, a informațiilor personale, poate și a conștiinței noastre, într-un corp alternativ. Dar va lipsi, în acest caz, dimensiunea transcendentă, a nemuririi sufletului uman.
Iar gândirea, filosofia, care stă la bază sacralizării noilor tehnologii, este cea transumanistă.

Ce este transumanismul?

Transumanismul este o filosofie care, în esență, consideră că tehnologiile vor permite augmentarea corpului și creierului uman, fapt ce va modifica, în cele din urmă, întreaga experiență umană.
Oamenii nu vor mai fi Homo Sapiens, ci supraoameni sau entități postumane. Creierul uman va fi potențat cu ajutorul unor neurocipuri interfață, care vor putea conecta creierul la o unitate de calcul.
Omul va fi eliberat de limitele sale actuale, va căpăta însușiri amplificate grație tehnicilor din genetică, bionică, robotică și informatică, cu legiuni întregi de nano-roboți introduși în fluxul sangvin care vor controla bolile și toți parametrii biologici, dotat cu o memorie nelimitată și cu o inteligență artificială hiperperformantă – de fapt o versiune a vechiului mit al Supraomului.

De la șamanism la Matrix

Dar realmente spectaculoasă mi se pare pierderea noastră în magia lumilor virtuale, în viitorul apropiat. Despre ce este vorba? Nanoroboții plasați în creier și în vasele capilare ne vor oferi semnale senzoriale adiționale, ca și cum ar veni de la simțurile noastre naturale. Vor putea fi simulate situații asemănătoare cu cele din viață reală, cu toate simțurile funcționând.
Ioan Petre Culianu spunea că, nu departe în timp, vom putea accede în „realitățile” din interiorul computerului. În fond, fiecare dintre noi trăiește în propria sa lume din interiorul computerului personal numit „minte”.
Între mintea noastră și lume există un ecran numit „conștiință”. În istoria religioasă a umanității, aceste programe de acces la secretele minții omenești s-au numit șamanism, yoga, isihasm, experiențe psihedelice, tehnici de bombardament subliminal.
Pentru un intelectual cu formație socio-umană, toate aceste dorințe, visuri, utopii și proiecte transumaniste camuflează fantasme mitologice și nostalgii religioase străvechi.
Basmul tinereții fără bătrînețe și al vieții fără de moarte în forma 4.0
Mitul tinereții fără bătrânețe și al vieții fără de moarte e limpede urmărit. Mitul nemuririi este iarăși prezent, e adevărat, în variantă cibernetică. Pînă în 2045, conform unor proiecte, vor apărea corpuri create de nanoroboți, care vor putea lua orice formă, însoțite de corpurile holograme tridimensionale. Mutanții umani vor putea atinge nemurirea printr-un fenomen special numit Singularitate, ce susține că inteligența artificială va fi superioară celei naturale.
Fulminantele progrese tehnologice vor fi însoțite și de ample restructurări ale so­cietății. Accentul se va pune pe autoper­fecționarea spirituală (nu neapărat religioasă) a omului, fapt decisiv pentru a putea vorbi de era Neoumanității, o viziune culturală de tip New Age.
Firește, putem vorbi și de pericolele transumanismului, care pot fi numeroase, rasa umană ar putea decădea la nivelul unei populații profund dezumanizate, în pericol de a fi controlată și stăpânită la modul absolut. Se amintește că transumanismul implică și alte riscuri existențiale – de la apariția roboților ucigași până la posibila transformare a Superomului într-o simplă mașinărie fără sentimente.

Homo Deus, mintea-stup și societățile matrice. Și o religie pe dos.

Ne vom afla, în viitor, în cuprinsul unei lumi dominate de religia seculară a transumanismului și de cultul secular al lui Homo Deus, cu posibile înfrățiri între mințile umane și calculatoare, care ar naște fabuloase minți colective, numite minți-stup, și a unei societăți de tip matrice sau rețea.
Această societate ar fi de altfel foarte divizată, accesul la augmentare și upgradare personală neavând-o, la început, decât cei bogați – ei vor fi primii nemuritori, primii postumani.
Și etica umană se va transforma în viitor, odată ce oamenii viitorului nu vor mai fi ca oamenii de azi, ci entități augmentate tehnic, cu o elită care va conduce și domina totul.
Transumanismul sabotează de fapt teritoriul clasic al marilor religii prin această extrem de prezentă temă a Nemuririi. Or, trimiterea este la o nemurirea pământească, diferită de cea celestă.
Nemurirea celestă, în schimb, în absolut toate religiile, transcede timpul și istoria. În concluzie, o religie autentică sacralizează nemurirea, pe când o religie seculară o desacralizează.
Imanentizând Absolutul, camuflând sacrul în profan și preluând multe din datele clasice ale marilor religii, transumanismul, religia seculară generată de noile tehnologii, este o simplă religie pe dos.